Politică de cercetare științifică și dezvoltare tehnologică

I.Scurt istoric al politicii de cercetare stiintifica si dezvoltare tehnologica

Politica privind cercetarea si tehnologia se bazeaza pe Articolul 55 al Tratatului CECO (cercetarea in sectorul carbunelui si al otelului), Articolele 4 pana la 11 ale Tratatului Euratom (cercetare in domeniul nuclear), Articolele 35 si 308 (41 si 235) ale Tratatului asupra CE (respectiv agricultura si alte domenii, in particular energie ne-nucleara si politica de cercetare generala) si pe Rezolutia Consiliului din 14 ianuarie 1974 privind coordonarea politicilor nationale si definirea proiectelor de interes pentru comunitate in domeniul stiintei si tehnologiei.

Actul Unic European (AUE) a oferit o baza noua, explicita, pentru politica privind cercetarea si dezvoltarea: Titlul XVIII, Articolele 163 pana la 173 (Titlul XV, Articolele 130f pana la 130p). Comunitatea trebuie sa adopte un program cadru care sa defineasca toate activitatile acesteia in domeniul cercetarii si dezvoltarii tehnologice (R&D). Aceste amendamente la Tratat au plasat politica R&D pe o baza noua; acum, cand este valabil Tratatul de la Amsterdam, programul cadru este adoptat prin majoritate calificata, desi programul de cercetare Euratom inca mai are nevoie de unanimitate (anumite programe in cadrul programului cadru sunt adoptate prin majoritate calificata).

Din perspectiva cercetarii stiintifice, dupa 1989, sunt fundamentale:,reorganizarea, atat pentru a raspunde nevoilor societatii, cat si din considerente economice, si un nou management al stiintei.Cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica sunt principalele activitati creatoare si generatoare de progres economic si social.Activitatea de cercetare - dezvoltare cuprinde cercetarea fundamentala,cercetarea aplicativa si dezvoltarea tehnologica. Cercetarea stiintifica fundamentala(la care ma voi referi in consideratiile ce urmeaza) este ,,activitatea desfasurata, in

principal, pentru a dobandi cunostinte noi, cu privire la fenomene si procese,

precum si in vederea formularii de ipoteze, modele conceptuale si teorii"

Mentinerea si dezvoltarea potentialului uman de cercetare - dezvoltare si abazei de cunostinte in domeniul respectiv reprezinta atribute importante ale politicii de cercetare. In acest sens, Academia Romana, academiile de ramura, institutiile de invatamant superior, institutele nationale si institutiile publice din sistemul national de cercetare -dezvoltare elaboreaza si aplica programe privind formarea si dezvoltarea resurselor umane utilizate in cercetare, iar promovarea cercetatorilor trebuie sa se faca tinandu-se seama de performanta stiintifica, confirmata la nivel national si international. Din punct de vedere institutional - organizatoric, cercetarea stiintifica romaneasca s-a imbogatit cu noi forme de organizare dupa 1989; pe langa formele amintite, s-au constituit centre de excelenta (cu recunoastere nationala si internationala) si centre de acreditare (recunoscute pentru faptul ca au o anumita specializare).Din punctul de vedere al tipului de cercetari, dupa 1989, acestea s-au diversificat: s-au abordat atat teme de cercetare punctuale, in cadrul unor colectivede cercetatori, cat si programe fundamentale si avansate, finantate din fonduri publice.

Noul ,,public" al cercetarii stiintifice (care, in societatea romaneasca, provine, mai ales, din domeniul politicului si al administratiei ministeriale) face presiuni asupra cercetarii stiintifice pentru a-i furniza informatiile utile la un moment dat, chiar daca realitatea are mult mai multe provocari.

La aceste provocari se adauga, dupa 1989, participarea la globalizare a

oamenilor de stiinta romani. De fapt, sunt fenomene si procese pe care lumea stiintifica mondiala le cunoscuse deja, incepand cu a doua jumatate a secolului XX, si la care oamenii de stiinta romani nu au putut participa pe deplin, datorita contextului politic din tara si a limitarilor impuse de acesta.

II.Concepte de baza privind politica de cercetare stiintifica si dezvoltare tehnologica.

-confectionarea de date - inregistrarea si prezentarea unor date din imaginatie, care nu sunt obtinute prin metodele de lucru folosite in cercetarea stiintifica;

-confidentialitate - pastrarea secretului asupra cercetarii stiintifice aflata in desfasurare sau recent finalizate, asupra persoanei acuzata de frauda si asupra persoanei care face o alegatie;