Numirea Funcționarilor Publici în Funcția Publică

INTRODUCERE

1. Delimitarea unor concepte si notiuni

Functia publica reprezinta ansamblul atributiilor si responsabilitatilor, stabilite in

temeiul legii, in scopul realizarii prerogativelor de putere publica de catre administratia

publica centrala, administratia publica locala si autoritatile administrative autonome.

Functionarul public este persoana numita, in conditiile legii, intr-o functie publica.

Persoana care a fost eliberata din functia publica si se afla in corpul de rezerva al functionarilor publici isi pastreaza calitatea de functionar public.

Principiile care stau la baza exercitarii functiei publice sunt:

a) legalitate, impartialitate si obiectivitate;

b) transparenta;

c) eficienta si eficacitate;

d) responsabilitate, in conformitate cu prevederile legale;

e) orientare catre cetatean;

f) stabilitate in exercitarea functiei publice;

g) subordonare ierarhica.

Conform art.1 din Hotararea Guvernului nr. 1209/2003, cariera in functia publica

cuprinde ansamblul situatiilor juridice si efectele produse, care intervin de la data nasterii

raportului de serviciu pana in momentul incetarii acestui raport, in conditiile legii.

Pentru investirea cu o functie publica, persoana care aspira la aceasta trebuie sa

indeplineasca urmatoarele conditii (Art.49- Legea nr. 188/1999):

a) are cetatenia romana si domiciliul in Romania;

In prezent, aceasta conditie rezulta din dispozitiile art. 16 (3) din Constitutie unde se

arata ca functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care

au numai cetatenia romana si domiciliul in tara. Continutul disp. art. 16 (3) din Constitutie referitoare la cetatenia romana exclusiva si la domiciliul in tara vizeaza atat functiile publice cat si demnitatile publice, deopotriva pe cele civile si militare, si se referea atat la ocuparea si promovarea, cat si la exercitiul propriu-zis.

b) cunoaste limba romana, scris si vorbit;