Dilemă etică

Se da urmatoarea situatie:

Un director al unei agentii guvernamentale isi da seama ca agentia sa nu va izbuti sa cheltuiasca banii alocati prin buget. Dandu-si seama ca necheltuirea banilor va afecta alocarea bugetara pe anii urmatori, atunci cand agentia sa va avea nevoie de resurse financiare. Drept urmare, directorul decide sa aprobe o serie de cheltuieli legale, dar inutile. Este acest lucru incorect din punct de vedere etic?

Se stie deja ca aceasta practica este, sau cel putin era inaintea traversarii acestei perioade de criza economica, des intalnita. Directorii, care ar trebui sa gestioneze resursele alocate prin buget intr-un mod corect, clar si fundamentat pe obiectivele respectivei organizatii, nu isi asuma responsabilitatea deciziilor si actiunilor, neavand un plan bine definit si echilibrat in ceea ce priveste administrarea resurselor financiare. Prin urmare, acestia ajung sa risipeasca banii publici, atunci cand nu au fost cheltuiti, cu singura motivare ca "trebuie cheltuiti", pentru a primi anul viitor o alocare bugetara asemanatoare.

Situatia prezentata mai sus pune sub semnul intrebarii actiunea directorului agentiei guvernamentale de a aproba o serie de cheltuieli legale, dar inutile, pentru a cheltui banii alocati prin buget, in vederea asigurarii unei alocari bugetare pe anii urmatori.

In primul rand, decizia directorului de a cheltui ineficient banii se poate aborda din punct de vedere legal, dar si moral. Dupa cum se precizeaza, cheltuielile efectuate sunt legale, astfel, ramane de stabilit daca sunt si morale. Ce poate sa insemne moral in aceasta situatie? Banii cheltuiti reprezinta bani publici ce ar trebui utilizati in folosul cetatenilor. Principala indatorire a organizatiei publice ar trebui sa fie satisfacerea nevoilor cetatenilor prin consumarea eficienta si corecta a resurselor financiare destinate acestui scop. Directorul ar fi trebuit sa aiba cel putin un plan al alocarii resurselor financiare pe parcursul unui an, pentru a putea raspunde necesitatilor sociale, dar si pentru a estima daca se incadreaza in buget. Astfel, daca agentia si-a indeplinit toate obiectivele stabilite, a actionat in folosul cetatenilor si a cheltuit banii necesari pentru realizarea prioritatilor respective, iar, intr-un final, a ramas cu fonduri, care este decizia corecta? Daca, intr-adevar s-au efectuat cheltuieli fundamentate si au ramas bani, banii ar fi trebuit returnati sau folositi eficient. Din punct de vedere moral, actiunea directorului nu este corecta, acesta irosind bani publici.

Insa acesta ia decizia de a-i cheltui inutil pentru a putea reprimi o alocare asemanatoare. Astfel, organizatia ar fi catalogata ca avand nevoie de aceasta alocare in viitor, argument fiind faptul ca, anterior, totii banii au fost cheltuiti. Insa, acest lucru nu evidentiaza decat o imagine falsa, in realitate, agentia nu a cheltuit corespunzator cat pretinde si nu ar trebui sa beneficieze de o alocare asemanatoare. Din nou, acest lucru nu este moral.

In al doilea rand, intervine utilitarismul actiunii. Prin crearea iluziei ca resursele financiare alocate au fost cheltuite, va fi necesara o alocare asemanatoare, in folosul cetatenilor. Astfel, actiunea cu cea mai mare utilitate este cea corecta: cheltuielile inutile vor ajuta sa se reprimeasca alocarea financiara, banii viitori vor fi cheltuiti in folosul cetatenilor. Din aceasta perspectiva, actiunea directorului este corecta.

Insa, daca toate organizatiile din sectorul public ar proceda la fel, unde se va ajunge? Banii publici vor fi risipiti, iar cetatenii, cat si intreg sectorul public, vor avea de suferit. Asadar, utilitarismul regulii dovedeste ca risipirea banilor in vederea obtinerii alocarii viitoare nu este o actiune corecta.

Din punctul meu de vedere, daca organizatia ar fi avut un management financiar coerent, nu ar fi ramas cu bani necheltuiti si ar fi primit in continuare alocarea financiara. Daca, totusi, nu a realizat din obiective, dar previzioneaza ca va realiza si va avea nevoie de o alocare viitoare, actiunea directorului ar fi oarecum sustinuta si morala. Dar acest lucru nu poate fi trecut cu vederea, pentru ca va crea un precedent. Organizatia ar trebui sa invete din propriile greseli si sa gestioneze eficient resursele financiare in viitor, actiunea directorului nefiind corecta din punct de vedere etic.

In concluzie, desi exista utilitarismul actiunii si argumentarea ca, pe viitor, este in favoarea organizatiei sa beneficieze de alocari financiare, decizia directorului de a cheltui banii inutil nu este corecta, din punct de vedere etic. Nu este moral sa fie risipiti banii publici, ce ar trebui sa aiba destinatii precise si obiective clare de indeplinit. Nici utilitarismul regulii nu sustine decizia directorului. Pentru performanta in sectorul public, deciziile ar trebui sa fie coerente si fundamentate, iar resursele financiare cheltuite eficient. De asemenea, asumarea responsabilitatii si o etica puternica in sectorul public sunt caracteristici de baza ce ar trebui insusite si de sistemul administrativ romanesc.