Tipuri și Forme de Organizații și Organizare

Structura organizatorica a societatii

1. Introducere

Structura sau forma unei organizatii depind de functia sa. Organizatiile evolueaza de la unitati functionale singulare la unitati complexe implicate intr-un mare numar de activitati, motiv pentru care devine esentiala impartirea sarcinilor intre membrii organizatiei. Apar totodata noi functii al caror loc si rol trebuie sa fie stabilite. Nevoia de a coordona diferitele activitati dau nastere unei ierarhii care este proiectata in asa fel incat sa le permita managerilor sa detina controlul asupra organizatiilor, sa asigure indeplinirea nevoilor angajatilor si sa ia decizii mai bune. Vom discuta diferitele moduri in care organizatiile incearca sa isi proiecteze structura pentru a-si atinge obiectivele, precum si despre necesitatea acordarii unei importante deosebite diferentierii activitatilor desfasurate in conditiile integrarii lor intr-un mod care sa permita organizatiei sa isi atinga obiectivele.

2. Definirea conceptului de structura organizatorica

Structura organizationala reprezinta " un ansamblu coerent de reguli de actiune colectiva care confera protectie normativa cooperarii eficiente a indivizilor specializati (ca urmare a diviziunii muncii)."

Oscar Hoffman definea structura organizationala ca fiind "o institutie care are drept trasaturi specifice faptul ca: a) implica adeziune libera (voluntara) a membrilor sai; b) presupune o activitate relative specializata; c) continutul sau se refera la membrii sai, desi ea poate lucra si cu alti indivizi reprezentand domeniul lor de activitate specializata; d) prezinta un character relativ autonom privind nsterea si functionarea sa."

Se poate vorbi in present de doua tipuri de demersuri referitoare la structura unei organizatii:

a. metodologia sistematica de cercetare conform careia toate nivelurile structurale alesistemului social se conditioneaza reciproc, atat din punct de vedere causal cat si functional;

b. cercetarile actionaliste contemporane care considera structurile organizationale ca instrumente ale actiunii sociale si conditii de eficienta ale activitatii oamenilor.

Componenta structurala a tuturor organizatiilor, scopurile pot fi:

a) temporare: provenite din dinamica spatiului professional;

b) permanente: care integreaza structural activitatea ,mai multor generatii, avand la baza incarcatura valorica a mentalului colectiv.

Asa dar, putem afirma ca organizatiile sunt colectivitati ai caror participanti urmaresc interese multiple, atat diferite cat si commune, dar care recunosc insemnatatea perpetuarii organizatiei ca reprezentand o resursa importanta. Structura informala de relatii ce se dezvolta intre participanti ofera un ghid infrmativ mai precis pentru intelegerea comportamentului organizational decit este cel oferit de structura formala.

BUZARNESCU, STEFAN, Sociologia conducerii, Editura de Vest, Timisoara, 2003

HOFFMAN, OSCAR, Sociologia organizatiilor, Editura Economica, Bucuresti, 2004

VLASCEANU, MIHAELA, Organizatiile si cultura organizatorica, Editura Trei, Iasi, 1999