Asistența socială în România

Gradul de civilizatie al societatii este in mare masura determinat de atitudinea fata de persoane Crearea conditiilor pentru educatie si invatamant, adaptare socio-profesionala si integrare sociala a persoanelor constituie un obiectiv principal al oricarui stat si a comunitatii mondiale in general.

Din momentul nasterii, copilul este supus unor norme care ii modeleaza personalitatea. Fiecare cultura determina un set de influente care variaza foarte mult de la societate la societate. Pentru ca o societate sa functioneze eficient, membrii sai trebuie sa-si insuseasca acelasi model cultural. Oamenii sunt controlati in special prin socializare, astfel incat acestia sa-si joace rolul conform modelului impus prin habitudini si preferinte. Fiecare persoana trebuie sa invete sa indeplineasca anumite roluri in societate in conformitate cu statutul pe care il are.

Acest proces de socializare incepe din copilarie, cand se formeaza o anumita atitudine fata de rolurile si statusurile aferente. In procesul de socializare, fiecare individ se raporteaza la mediul social, la sistemul normativ al societatii si, in cursul dezvoltarii sale prin mai multe etape ale cunoasterii, interiorizarii si transformarii propriului comportament, a cerintelor practicii sociale, a regulilor de conduita, precum si a diferitelor valori sociale.

Procesul de formare si de afirmare sociala a individului este caracterizat prin raportarea personalitatii sale la societate, la sistemul normativ si valoric al acesteia.

Pentru a aplica normele sociale, a fost nevoie, in decursul timpului, de realizarea unui instrument necesar reglementarii raporturilor dintre individ si societate. Norma juridica apare ca instrumentul de aplicare precisa, sub forma legilor, a tuturor dezideratelor umane: ordine, dreptate, securitate.

Normele sociale nu se situeaza, in afara timpului. Ele depind de parametrii care determina si configureaza colectivitatile umane din punct de vedere cultural, economic, al structurilor sociale, etnic, religios, demografic, al contactelor cu alte comunitati, al organizarii administrative, al puterii militare, al modului in care o comunitate sau alta priveste problemele libertatii, din punct de vedere al ponderii diferitelor generatii

Drepturile omului sunt respectate in masura in care sunt cunoscute si in masura in care sunt insusite. Este necesar ca oricare individ sa constientizeze existenta propriilor drepturi si sa respecte drepturile celuilalt.

Pe parcursul vietii capacitatea intelectuala si aptitudinile incep sa schimbe si sa modeleze fiinta umana dandu-i o personalitate cu care sa interactioneze cu mediul schimbandu-l si modelandu-l dupa propriile nevoi. Capacitatea lui de adaptare la mediu, interferentele care au loc la nivel social pot crea un tablou care sa reflecte pozitia sociala a individului, relatii pe care individul prin abilitatile sale le sintetizeaza, le ierarhizeaza in functie de nevoi, principii si primordialitate.

Societatea la randul ei prin politica pe care o duce ar trebuii sa creeze sanse egale fiecaruia, dandu-le posibilitatea de a traii si a-si conduce propriul destin prin intersectii de legi si norme sociale care sa produca acel efect de bunastare intregii populatii. Statul este obligat sa elaboreze si sa aplice o politica nationala de dezvoltare, care ar da posibilitatea cresterii constante a bunastarii intregii populatii, a tuturor indivizilor fara nici o discriminare, inclusiv si cea de sanatate.1

_______________________________________________________________________

1 Giddens, Anthony, 2001, A treia cale si criticii ei, ed. Polirom, Iasi

In prezent actiunile de protectie sociala vizeaza mai multe domenii in care sunt necesare eforturi colective, respectiv: sanatatea, instruirea si educatia, cultura, conditiile de odihna si recreare, mediul social-politic, intr-un cuvant, conditiile sociale de trai. Protectia sociala este conceputa pentru asigurarea unui standard de viata de baza pentru toti oamenii, indiferent de mijloacele de care acestia dispun.

Exista mai multe categorii de persoane care cer protectia sociala: protectia somerilor, protectia handicapatilor, protectia copilului si a tinerilor, protectia sociala complementara ( protectia sociala in caz de deces, incapacitatea de munca, boala profesionala ).

In asistenta sociala natura serviciilor sociale implica relatii intre oameni adica este o afacere in care anumiti indivizii specializati (asistentii sociali) deservesc alti indivizi aflati in nevoie (clienti, beneficiari). Obiectivele reformei in domeniul asistentei sociale, adica in domeniul sustinut material de stat, sunt astfel formulate si fundamentate incat sa se poata asigura realizarea restabilirii sau mentinerii unor echilibre intre sectorul public si cel privat, intre protectie si autoprotectie, intre nevoi si resurse, intre dezvoltarea umana a generatiei prezente si cea a generatiilor viitoare.2