Teologia Tainei Sfântului Maslu

PRELIMINARII

Suferinta este o realitate, bineinteles nedorita, o problema nerezolvata, de aceea este o problema si o taina, este o realitate, in primul rand o realitate nedorita, in sensul ca suferinta nu este conforma cu firea, este ceva adaugat, deviere de la ceea ce gandim noi ca este normal. Suferinta necajeste lumea noastra. Ea ne afecteaza fizic, psihologic si emotional. Oricare ar fi manifestarea ei, suferinta prelungita poate sa distruga totul.

Pentru omul de astazi, suferinta inseamna o degradare, o durere fizica sau morala, ce nu impune niciun fel de explicatie spirituala. Dupa unii, suferinta este o intalnire cu pacatul si consetintele lui.

Suferinta este consecinta unui act care a contrazis sau a infruntat Fiinta. Ea este opozitie fata de Fiinta, care este funciar pozitiva la modul absolut. Aceasta opozitie este pacatul. Intr-adevar, toate religiile explica aparitia suferintei ca urmare a pacatului unei parti din creatura fata de Creator, iar religia crestina da explicatia cea mai limpede si mai convingatoare in acest sens. Prima manifestare negativa a apartinut unui spirit inalt de langa Fiinta Suprema, Lucifer, care i-a antrenat pe altii, iar ulterior si omul. Numai asa se explica aparitia si perpetuarea suferintei in existenta, ca actiune neintamplatoare ci voluntara si remediabila tot voluntar: ,,Vazandu-se (ingerul cel cazut) smuls din afinitatea pe care a avut-o in mod firesc cu Binele Suprem si observand ca acum aluneca spre rau in mod automat, dus oarecum de insasi greutatea sa pana la ultimul grad de decadere, iar puterea mintii, pe care i-a dat-o Creatorul spre conlucrare si partasie, a intrebuintat-o numai pentru nascocirea de noi rautati, acel inger a corupt pe om prin inselaciune, convingandu-l sa devina propriul sau asasin si sinucigas".

Astfel, suferinta devine urmare a pacatului, ,,plata pacatului este moartea" (Rom. 6, 23). Nu Dumnezeu este autorul suferintei omului, ci propria libertate intrebuintata in mod egoist, gresit. Omul, asfel a pacatuit si a adus raul in lume: bolile, chinurile, durerile si, peste toate, moartea.

Dumnezeu nu voieste suferinta, si aceasta se vede limpede din faptul ca nici n-a creat-o dintru inceput si nici n-a pus-o mai apoi in creatia Sa. E straina de cele menite omului si celorlalte fapturi prin planul dumnezeiesc, asa cum arata el de la facere pana la vesnicie.

Cu toate ca Taina Sfantului Maslu are in vedere trupul, in primul rand, harul lucreaza si asupra sufletului, fiindca lucrarea harului aupra sufletului se extinde si asupra trupului.