Preoția

Daca prin credinta in Acelasi Hristos si prin insasi lucrarea lui Hristos in Liturghie, prin Sfintele Taine, prin Cruce, prin icoane, Biserica ramane identica si tine pe credinciosii de azi si de totdeauna in Hristos Cel vesnic, aceasta unitate nu s-ar putea mentine fara preoti si episcopi, prin care se propovaduieste credinta de totdeauna si se savarsesc actele vazute prin care lucreaza Acelasi Hristos in mod nevazut.

Unitatea Bisericii in Hristos in fiecare timp si identitatea ei nu se sustin numai prin predicatori ai cuvantului care impreuna cu ascultatorii tind sa le inteleaga in mod diferit. Ea se mentine mai sigur prin Hristos Cel prezent cu puterea Lui prin actele simtitoare identice si vazute si primite de toti credinciosii de totdeauna, acte savarsite la fel de aceleasi subiecte umane pentru o comunitate de credinciosi si de aceleasi subiecte aflate in unitate pentru diferitele comunitati de credinciosi, unitate sustinuta intre subiectele unui grup de comunitati de un episcop si intre subiectele diferitelor grupuri de comunitati prin unitatea mai multor episcopi.

Sfintele Taine si celelalte acte sfintitoare vazute, prin care lucreaza efectiv in mod nevazut Acelasi Hristos in credinciosi, nu se savarsesc prin ele insele, ci au nevoie de subiecte omenesti vazute. Prin actele savarsite de preoti si episcopi lucreaza Acelasi Hristos.

Dar cum ar putea sfinti Hristos, prin actele savarsite de aceste subiecte, alte subiecte umane, daca n-ar fi sfintite de Hristos si subiectele savarsitoare ale acestor acte sfintitoare, prin alte subiecte sfintite inaintea lor, si aceasta intr-o succesiune neintrerupta pornita de la Apostoli? Acestia au fost sfintiti primii prin Duhul Sfant coborat asupra lor la Cincizecime, dar si prin suflarea antecedenta de Hristos Cel inviat, dar vazut asupra Apostolilor, suflare care a fost si o instituire declarata a lor in calitate de sfintitori ai crestinilor urmatori si ai subiectelor prin care se va face sfintirea lor (Ioan 20, 22-23). Aceasta este asa-zisa " succesiune apostolica" a episcopatului si a preotimii prin care se confirma identitatea mentinerii Bisericii si a omenirii crestine in harul Aceluiasi Hristos daruit lumii prima data prin Apostoli; dar si miscarea ei in Acelasi Hristos Care uneste in El pe toti credinciosii mereu altii in succesiunea timpului si cu alte probleme corespunzatoare fiecarei etape a timpului.

S-ar putea obiecta din partea unora, ca se poate ramane in Acelasi Hristos, dar in mod mai viu, numai prin cuvintele Lui sau despre El, fara episcopi si preoti, printr-un fel de consens democratic intre credinciosi. Dar in aceasta afirmatie se manifesta increderea oamenilor ca ei decid care este adevarul. Insa aceasta slabeste convingerea ca adevarul vine de la Dumnezeu, ca el a fost adus de Hristos de la Tatal si-l sustine in credinciosi prin Duhul dat de El. De aceea, sectele au inlaturat actele de sfintirea lor, in care se traieste in mod mai accentuat faptul ca ea vine de la Hristos, cu vointa Tatalui, prin Duhul.

Unde s-a pastrat practicarea actelor de sfintire, ca putere venita de la Hristos, prin persoane sfintite si ele pentru savarsirea acestor acte, s-a pastrat si simtirea accentuata ca si cuvantul despre Hristos se propovaduieste din imputernicirea Lui si aceasta da o raspundere la fel de accentuata pentru pastrarea lui neschimbata de la Apostoli, exprimand continuu pe Acelasi Hristos integral ca Dumnezeu si om cu adevarat Mantuitor. Hristos Insusi a spus Apostolilor ca le va trimite pe Duhul Sau cel Sfant, pentru ca prin Acesta sa dea marturie neschimbata despre El sau despre plenitudinea Lui. Desi Hristos insusi i-a insarcinat pe Apostoli si pe urmasii lor chiar pentru predicarea cuvantului Evangheliei, El le-a fagaduit si puterea ce le-o va da pentru aceasta prin Sfantul Duh, de Care va fi El insusi nedespartit. Caci le-a spus:" Ci veti lua putere, venind Duhul Sfant peste voi, si imi veti fi Mie martori in Ierusalim si in toata ludeea, in Samaria si pana la marginea pamantului" (Fapte 1, 8).

Deci Hristos Si-a ales pentru marturia adevarata ce voieste sa se dea despre El o seama de persoane deosebite, Apostolii, intarindu-i cu puterea Sa: " Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi" .cf-Ioan 20,21). Daca Hristos trimite pe altii, numai pentru ca El insusi a fost trimis si numai cei trimisi pot sa dea marturie adevarata despre El, asa si Apostolii si urmasii lor, episcopii, trimit pe alti episcopi si preoti numai pentru ca ei au fost trimisi, iar cei trimisi trebuie sa primeasca si ei o pregatire prealabila pentru ca sa poata da marturia adevarata despre Hristos, sa ierte pacatele in numele Lui (Ioan 20, 23) si sa savarseasca toate actele de sfintire a credinciosilor.

Nu comunitatea de la sine alege pe cei ce au sa dea marturie despre Hristos; nu de jos in sus vine cuvantul, ci de sus in jos, de la Duhul Sfant, pe care L-au primit episcopii anteriori incepand de la Apostoli. De ce ar mai avea nevoie de cuvant despre Hristos o comunitate care ar da ea puterea pentru acest cuvant? Constienti ca sfintenia nu poate veni de la ei, dar nevrand sa aiba nici preoti prin care sa le vina sfintenia de sus, protestanti si neoprotestantii au renuntat la actele de sfintire. Au ramas cu un Hristos nesfintitor prin Duhul Sfant.

Cei chemati sa fie episcopi, preoti si diaconi, primesc aceasta vrednicie prin actul numit hirotonie sau punerea mainilor, savarsita de alti doi sau trei episcopi pentru un episcop, si de un episcop pentru preot si diacon. Despre hirotonia primilor urmasi ai Apostolilor pentru propovaduirea lui Hristos si pentru sfintirea credinciosilor, ne da marturie Sfanta Scriptura. Ea ne arata cum hirotonia era actul vazut al comunicarii Duhului Sfant de la Apostoli la urmasii lor, in aceasta slujire. Astfel in Faptele Apostolilor se spune despre Pavel si Varnava: " Si hirotonindu-le preoti in fiecare biserica, rugandu-se cu posturi, i-au incredintat pe ei Domnului "in care crezusera" (Fapte 14, 23). Sau spune despre Pavel: "Si trimitand din Milet la Efes, a chemat la sine pe preotii Bisericii" (Fapte 20, 17). Si acestora, care se numeau atunci si episcopii "turmei" cuvantatoare a credinciosilor, Pavel le spune:" Drept aceea luati aminte de voi insiva si de toata turma, intru care Duhul Sfant v-a pus episcopi, ca sa pastoriti Biserica lui Dumnezeu, pe care a castigat-o cu scump Sangele Sau" (Fapte 20, 28). Socotindu-i pe acestia pastori, care au de pastorit o " turma" cuvantatoare, arata ca, chiar daca ii numeste si"presbiteri", nu erau simplu batrani, caci batranii se