Invataturile crestine evidentiaza faptul ca opera mantuitoare savarsita de Hristos se continua in viata Bisericii si in lume prin lucrarea tainica a Sfantului Duh.
Intruparea Mantuitorului si Cincizecimea sunt doua evenimente de stricta importanta in istoria mantuirii, iar legatura dintre ele are ca baza lucrarea Fiului si a Sfantului Duh in sensul desavarsirii omului. Iisus Hristos, prin intrupare, moarte si Inviere, recapituleaza umanitatea in unitatea Trupului Sau - fiinta Bisericii, restaurand lumea cazuta prin pacat Cincizecimea face posibila revarsarea plenitudinii vietii dumnezeiesti peste umanitatea incorporata in Hristos. Sfantul Duh innoieste si insufleteste Biserica si pe fiecare membru al ei, dupa chipul in care El salasluieste in umanitatea asumata de Hristos prin intrupare. Mantuirea, ca interventie extraordinara a lui Dumnezeu in cadrul lumii si al istoriei, pentru a-i elibera pe oameni din robia pacatului si a mortii, este infaptuita, asadar, atat obiectiv, cat si subiectiv. Aspectul obiectiv al mantuirii se refera la opera de rascumparare savarsita de Hristos, prin jertfa si Invierea Sa. Aducerea roadelor acestei opere in sufletul individual al omului, adica mantuirea subiectiva, este o lucrare de sfintire a omului, iar lucrarea aceasta apartine cu deosebire Duhului Sfant, Dumnezeu-Sfintitorul.
Creat dupa chipul lui Dumnezeu, omul are posibilitatea sa se impartaseasca de aceasta lucrare sau chiar sa participe la ea, desi pacatul a corupt firea omeneasca, intunecand mintea si libertatea. Modul in care omul isi insuseste mantuirea depinde de colaborarea cu harul divin, avand in vedere ca firea insasi a omului e intim legata de har, datorita acelei ,,suflari" a lui Dumnezeu (Facere 2,7), prin care omul s-a facut fiinta vie Chipul divin imprimat la creatie (Facere 1,27) indica o ,,inrudire" a fiintei noastre cu Dumnezeu, dar si posibilitatea de dialog cu El.
Texte biblice
Biblia sau Sfanta Scriptura, Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucuresti, 1998.
Texte patristice
Sfantul Grigorie Palama, Tratatul al II-lea din triada intai contra lui Varlaam, traducere de Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, in vol. Viata si invataturile Sfantului Grigore Palama, Editura Scripta, Bucuresti, 1993.
Sfantul Ioan Gura de Aur, Omilii la Matei, traducere de D. Fecioru, Editura IBMBOR, Bucuresti, 1994, in col. "P.S.B." 23.
Sfantul Vasile cel Mare, Despre Sfantul Duh, traducere de Pr. Prof. Constantin Cornitescu, in col. "P.S.B.", nr. 12, Bucuresti, 1988.
Sfantul Vasile cel Mare, Omilia a IX-a: "Ca Dumnezeu nu este autorul relelor", trad. de Pr. Dumitru Fecioru, in vol. 17 (Sfantul Vasile cel Mare. Scrieri, partea I), din col. "P.S.B.", Edit. I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 1986.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
