Interesul teologiei rasaritene fata de valoarea Intruparii Cuvantului vine din credinta ca Insusi Fiul lui Dumnezeu, Ratiunea creatiei, reprezinta cauza si scopul tuturor celor ce sunt. Propriu mintii si ratiunii este Dumnezeu. Pentru El sunt facute acestea. Pe El Il cauta ele si in mediul creatiunii. Pana cand nu sunt unite cu El si nu-l cunosc pe El deplin prin impartasirea cu El, sunt nemultumite pentru ca se ocupa cu ceva ce este mai prejos de dorinta lor. Astfel, Cuvantul (Ratiunea) cel din Dumnezeu si sadit in toate, si prima lege in noi si unit cu noi toti, ne duce din cele vazute la Dumnezeu.
Intruparea Logosului ca Ratiune Suprema reprezinta unirea lui Dumnezeu cu materia, biruind socotinta firii si transfigurand-o, invesnicind-o, eliberand-o prin jertfa, de pacatul care a aparut incidental in creatie si a intunecat ratiunile de a fi ale lucrurilor desi nu le-a distrus. Harul inerent creatiei, prin Intruparea Fiului este recomunicat naturii umane si prin aceasta universului, caruia omul ii este ispravnic si preot. Invierea pascala este evenimentul central al istoriei in care materia se transfigureaza pentru a intra in comuniune vesnica cu Dumnezeu.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
