Învățături Moral - Sociale Exprimate în Cultul Divin - Public al Bisericii Ortodoxe

Omul, prin structura sa dihotomica (alcatuita din trup si suflet), este o fiinta sociabila, menita sa se desavarseasca in comuniune, cu Dumnezeu si cu semenii sai. "Lucrul lui Dumnezeu este de a da harul, iar al nostru, de a aduce rod" , iar "cel ce alina foamea, setea si ajuta pe cei goi, pe cei streini, pe cei bolnavi si pe cei din inchisoare, implineste iubirea fata de aproapele"

In cultul divin al Bisericii Ortodoxe ideile morale si sociale, sau mai bine zis principiile de morala sociala au ca scop reglementarea relatiilor dintre credinciosi, fundamentate pe trairea in Hristos, care este modelul absolut al trairii virtuase pentru intreaga omenire de pretutindeni si totdeauna. "Cand avem, insa, in vedere viata sufleteasca, a celor ce petrec in Domnul, atunci aflam ca acestora Domnul le vine totdeauna intr-ajutor, le implineste orice lipsa ,caci nu exista trebuinta omeneasca pe care Domnul sa n-o indeplineasca crestinului: El ii da viata, il creste, il hraneste, El este lumina si suflarea lui, El ii deschide ochii, il lumineaza si ii da puterea sa-L vada si pe El Domnul. El e hranitorul si hrana sufletului nostru; El e cel ce ne da painea vietii, paine care nu-I altceva decat insasi bunatatea Lui; viata pentru cei ce traiesc, mireasma pentru cei ce respira, imbracaminte pentru cei goi. Si numai ca sufletul nostru merge spre El, dar tot El ne arata si drumul, ca unul care ne este si lacas de petrecere, aici pe pamant, dar in acelasi timp si tinta a calatoriei noastre prin lume."

Viata in Hristos, ca viata harica, da omului libertatea si putinta ca sa adere in chip liber la aceasta viata; caci actul credintei este, inainte de toate, un act de libertate. Credinta ii face pe oameni egali inaintea lui Dumnezeu si frati in Hristos. Crestinul are disponibilitatea si libertatea sa traiasca in conformitate cu demnitatea sa, are posibilitatea sa se desavarseasca dupa indemnul Mantuitorului : "Fiti dar voi desavarsiti, precum Tatal vostru Cel ceresc desavarsit este" (Matei V, 48).

In viata Sa pamanteasca, Domnul nostru Iisus Hristos si-a trait invatatura Sa, dovedind ca principiile moralei crestine se pot realiza integral in viata sociala, atat pentru binele individual cat si pentru binele colectiv. Iubirea fata de oameni, dreptatea, adevarul si sinceritatea, slujirea semenilor si lipsa totala de egoism a Mantuitorului, au caracterizat viata si trairea personala a invataturii si principiilor Sale. Hristos nu a venit ca un reformator social, ci ca "Mantuitor". Chiar daca nu a creat conditii noi de viata sociala, El nu a ignorat problemele vietii sociale, ci le-a dat o noua intelegere si valorificare, prin raportarea lor la mantuire. El spune astfel: "Nu duceti grija, spunand: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca. Cautati mai intai imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua"(Matei VI, 31-33).

Toata morala crestina este concentrata de Mantuitorul in iubirea fata de Dumnezeu si in iubirea fata de aproapele, pe care suntem datori sa-l ajutam si sa-l pretuim ca pe noi insine. Iata cuvintele in care rezuma Mantuitorul aceasta regula de aur a vietuirii crestine:"Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta si din tot sufletul tau si din tot cugetul tau. Aceasta este intaia si cea mai mare porunca, iar a doua, asemenea acesteia, este sa iubesti pe aproapele tau ca insuti pe tine"(Matei XXII, 37-39). Iubirea se concretizeaza in fapte de indurare, pe care Sfanta Biserica le-a concentrat intr-un numar de sapte fapte ale milei trupesti si alte sapte ale milei sufletesti. Prin aceasta, se are in vedere omul intreg si nevoile lui esentiale.

Astfel, hranirea celui flamand, adaparea celui insetat, imbracarea celui gol, cercetarea celor in necazuri si nevoi si ajutorarea lor, sprijinirea si ajutorarea bolnavilor, gazduirea gratuita a calatorilor, ingroparea saracilor si a celor singuratici (Matei XXXV, 41-46) sunt cele mai insemnate forme ale milosteniei trupesti. Intoarcerea celor rataciti la calea adevarului si a celor pacatosi la calea virtutii, invatarea celor ce au nevoie de sfat, rugaciunea pentru aproapele, mangaierea celor intristati, nerazbunarea pentru raul provocat de altii, si rasplatirea raului cu binele si iertarea celor ce ne-au gresit sunt, de asemenea, principalele forme de milostenie sufleteasca.

Inca odata subliniem, ca pe toate aceste forme de milostenie, trupeasca si sufleteasca, crestinul este dator sa le savarseasca in pofida poruncii iubirii, porunca ce strabate intreg cultul Bisericii Ortodoxe, si cu precadere Sfanta Liturghie, care este nucleul cultului si coroana tuturor slujbelor de sfintire a vietii credinciosilor.