Învățătura Creștină despre Moarte

Momentul mortii nu echivaleaza cu momentul disparitiei fiintei umane si cu nimicirea vietii. Viata se continua, sub alta forma, si dupa programul mortii. Pentru ca, daca prin moarte trupul "se intoarce in pamantul din care a fost luat" (Fac. 3,19), sufletul, intorcandu-se la Dumnezeu si primind rasplata pentru faptele savarsite in aceasta viata, continua a vietui, la locul harazit lui, in asteptarea judecatii de apoi.

Rasplata se hotaraste imediat dupa moarte, in momentul judecatii particulare. Sfanta Scriptura afirma lamurit aceasta judecata. Astfel, in parabola bogatului nemilostiv si a saracului Lazar, Mantuitorul vorbeste despre pedepse si recompense ce se dau, imediat dupa moarte, saracul Lazar, zice El, ,,a fost dus in sanul lui Avraam", iar bogatul nemilostiv ,, in iad " (Luca 16,22-23).

Aceasta judecata se deosebeste de cea obsteasca prin faptul ca rasplata data acum nu este completa, nici definita. Nu este completa pentru ca se da doar sufletului, nu si trupului; or, firesc este ca si trupul, care a servit sufletului ca mijloc de manifestare in lume, sa ia parte la bucuria sau la intristarea sufletului.

Judecata particulara este facuta de Fiul lui Dumnezeu intrupat, de Mantuitorul Hristos, pentru ca Tatal nu judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului (Ioan 5,22) ,, Tatal nu judeca pe nimeni ci toata judecata a dat-o Fiului". Mantuitorul a luat firea omeneasca, a vietuit printre oameni si are intelegere pentru slabiciunile lor. El cere de la oameni ceea ce din propria experienta stie ca se poate indeplini de catre ei.

La aceasta judecata, Mantuitorul se va folosi pe de o parte de constiinta omului, pe de alta parte de sfintii ingeri si de duhurile rele. Constiinta omului o va folosi ca sa cunoasca omul ca nu a fost judecat pe nedrept. Constiinta este judecatorul omului si in timpul vietii pamantesti, insa in momentul mortii ea va fi luminata in chip deosebit de Dumnezeu si va judeca cu si mai multa precizie faptele omului.

Mantuitorul foloseste la judecata particulara ingerii buni si duhurile rele. Ingerii buni, ca aparatori; duhurile rele, ca parasi. Ingerii buni fac sa fie reamintite gandurile, cuvintele si faptele uitate a caror importanta omul nu o cunoaste; duhurile rele scot la iveala tot ceea ce omul n-ar vrea sa fie stiut, orice fapta de care se rusineaza.

Despre locul unde are loc judecata particulara, Sfanta Scriptura nu ne vorbeste, insa, plecand de la faptul ca judecata de obste va avea loc in vazduh( I Tes. 4,17), sfintii parinti cred ca si judecata particulara va avea loc tot in vazduh. Aceasta parere o mai justifica si cu faptul ca ,, ingerii (locuiesc) in ceruri" (Mt. 24,36), si ca duhurile rautatii sunt raspandite tot ,, in vazduh" (Efes. 6,12).

Criteriile judecatii particulare sunt: credinta omului in Domnul nostru Iisus Hristos (Mc. 16,16), cu care a actionat el in viata, si faptele bune izvorate din credinta (II Cor. 9,7). Sau, cum spune apostolul Pavel, ,,credinta lucratoare prin iubire"(Gal. 5,6). Pentru ca ,,credinta fara fapte este moarta" (Iacov 2,17).

Un rol deosebit in castigarea vietii vesnice are pocainta. Chiar daca omul a pacatuit mult sau grav, fara sa-si dea seama de gravitatea faptelor sale, daca s-a pocait sincer, macar in preajma mortii, este iertat. Nu trebuie insa amanata pana in ceasul din urma, pentru ca pacatul poate intina sufletul, il poate face nesimtitor si-i poate bloca drumul spre pocainta".

1. Invatatura crestina despre moarte.

1.1 Moartea ca trecere de la viata temporala la viata eterna.

Ca fenomen biologic, moartea inseamna despartirea sufletului de trup: sufletul imaterial si nemuritor, principiul vietii omenesti, se duce la Dumnezeu, Cel care l-a dat, iar trupul se intoarce in pamantul din care a fost luat, prin putrezire descompunandu-se in elementele din care a fost format. Acest adevar il afirma inca Ecleziastul (Ecl. 12,7) ,,Si ca pulberea sa se intoarca in pamant cum a fost, iar sufletul sa se intoarca la Dumnezeu, Care l-a dat.", iar noi il putem constata din experienta de fiecare zi.

In conceptia crestina moartea este considerata drept usa de trecere

- Biblia sau Sfanta Scriptura, editura Institutul Biblic si de Misiune al B.O.R., Bucuresti, 1988.

- Sf. Grigorie cel Mare (Dialogul), Omilii la Evanghelii, tratat de Ieromonahul Clement Sederholm, St. Petersburg, 1960.

- Sf. Ioan Casian, Convorbiri, tratat de Episcopul Petru, editura Voscresenie, St. Petersburg, 1982.

- Sf. Ioan Gura de Aur, Scrieri (Omilii la Matei), colectia ,,Parinti si scriitori bisericesti, volumul 23, editura E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 1994.

- Sf. Vasile cel Mare, Opere complete, editura Soikin, Moscova, 1951.

- Ieromonah Serafim Rose, Sufletul dupa moarte, ed. Tehnopress, 2003.

- Pr. Mitrofan, Viata repausatilor nostri si viata noastra dupa moarte, volumul 2, editura Anastasia, 1996.

- Radu, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Indrumari misionare, editura Institutul Biblic si de Misiune al B.O.R., Bucuresti, 1986.

- Silvestru, Episcop de Canev,Teologia Dogmatica Ortodoxa, volumul V, editura Credinta Stramoseasca, 2001.

- Staniloae, Pr. Prof. Dr. Dumitru, volumul 3, Teologia Dogmatica Ortodoxa, editura Institutul Biblic si de Misiune al B.O.R., Bucuresti, 1997.

- Todoran, Pr. Prof. Dr. Isidor, Zagrean, Arhid. Prof. Dr. Ioan, Dogmatica Ortodoxa, editura Renasterea, Cluj, 2000.

- Macarie, Mitropolitul Moscovei, Teologie dogmatica ortodoxa, volumul 2, editura Voscresenie, St. Petersburg, 1983.

- Florovski, Preot Gheorghe, Cai ale teologiei ruse, Paris,1947.