Începuturile Creștinismului în Cele trei Țări Românești

Poporul nostru romanesc care a primit crestinismul odata cu formarea sa etnica a fost lipsit secole de-a randul de o organizatie canonica stabila.

Dupa parasirea Daciei de catre romani, neamul romanesc ramane fara aparare in calea navalitorilor. Abia atunci cand incepe sa se organizeze politic se organizeaza si biserica. Acest lucru se intampla de-abia in secolul al XIV-lea, cand, intemeindu-se principatele, domnii si voievozii au cautat sa dea bisericii organizatia canonica potrivita. Dar cum atunci nu existau preoti instruiti, cunoscatori ai canoanelor bisericesti, domnii romani au fost nevoiti sa ceara de la alte biserici cu o organizatie mai veche persoane vrednice de a organiza biserica noastra.

In secolul al-XIV-lea, voievodul Tarii Romanesti aduce in tara sa pe mitropolitul Iachint Critopulos din vecina localitate din Dobrogea de azi, stabilindu-i resedinta in capitala tarii, la Arges. Acest lucru il face cerand aprobarea patriarhiei din Constantinopol, de care depindea Iachint. Hotararile patriarhiei din anul 1359, la dorinta lui Alexandru-voda de a face din tara sa un teritoriu ortodox era indeplinita cu conditia ca cei care-l vor urma pe Iachint sa fie trimisi de Patriarhie. In acest fel a luat nastere cea mai veche mitropolie romaneasca cu resedinta la Arges, pana in 1517, cand este mutata la Targoviste.

Cu toate acestea, boierii, in frunte cu Vlaicu-Voda, urmasul lui Alexandru nu si-au tinut promisiunea, ci alegeau ei pe cel care trebuia sa-l urmeze pe Iachint.

In Moldova lucrurile au stat altfel. Moldovenii doreau sa aiba binecuvantarea Patriarhiei la Constantinopol, nu si persoana trimisa de acolo.

De aceea, este ales ca mitropolit al Moldovei Iosif Musat, descendent din neamul domnitorului Petru-voda.

Patriarhia din Constantinopol trimite ca mitropolit al Moldovei pe grecul Teodosie, dar acesta nu a fost acceptat.

Din aceasta cauza s-a nascut conflictul dintre mitropolia Moldovei si scaunul de la Constantinopol, conflict care a durat zece ani, cand nou domn Alexandru cel bun il aplaneaza. Deci, mitropolia Moldovei depindea bisericeste de Patriarhia de la Constantinopol.

Resedinta mitropolitului a fost la Suceava, capitala de atunci a Moldovei. Inacest timp, s-au adus aici moastele Sf. Ioan cel Nou. Ajungand pe tronul Moldovei, Bogdan-voda alege ca mitropolit pe Teoctist I, bun roman si mare carturar care a jucat un rol important pe langa viitorul domn Stefan cel Mare.

In Muntenia nu s-a remarcat nici un ierarh bisericesc pentru ca, fiind de origine straina nu se ocupase de nevoile si de organzarea ei. De abia in timpul lui Radu cel Mare (1496) biserica se organizeaza si numeste pe Nifon ca mitropolit. Dupa caderea Constantinopolului multi greci evlaviosi si darnici cu biserica crestina au venit in tarile romane. Domnia lui Mihai Viteazul marcheaza o organizare bisericeasca mai statornica dupa oranduiri noi. Sinodul ia hotararea ca manastirile sa nu mai aiba in fruntea lor oameni de neam strain.

La inceputul secolului XVII amestecul grecilor in treburile conducatoare ale bisericii nemultumeste pe oameni si pe domnul de atunci Leon Voda care spune ca: ,, Pe cine va alege tara si sfatul vladica sau egumen acela sa fie, numa sa trimita la patriarhul sa dea blagoslovenie cum au fost de veac".

In Transilvania, unde romanii au fost sub stapanirea ungurilor si nu au putut sa se organizeze politiceste, cu toata silinta pe care si-au dat-o ungurii ca sa impiedice organizarea bisericii ortodoxe, vrand sa-i faca pe romani sa treaca la catolocism, tendinta bisericii de a fi nationala se vede mai tarziu in cele doua principate.

Intre secolele XII-XV romanii de aici nu au avut o ierarhie bisericeasca constituita, episcopii de aici se intalnesc mai rar. In secolul XV primul domn roman care a avut parte de stapanire in Ardeal a fost Stefan cel Mare. Invingandu-l pe matei Corvin la Baia a primit din partea acestuia cetatile de aparare: Cetatea de Balta si Ciceiul impreuna cu 60 de sate. Stefan cel Mare, om credincios care, dupa fiecare victorie inalta lui Dumnezeu cate o biserica drept multumire a facut si aici, in noul teritoriu care-l stapanea acelasi lucru. A inaltat in satul Vad pe Somes o biserica unde a asezat calugari. Aici