Mentorat

I. ROLUL SI IMPORTANTA ACTIVITATII DE MENTORAT

Statutul social al mentorului in societatea contemporana pare sa fie statutul clasei mijlocii. Profesiunea intelectuala nu distribuie detinatorului putere, influenta sau venituri superioare. In majoritatea tarilor aceasta meserie este cautata indeosebi de femei, deoarece acestea se pare, pot accentua mai bine dimensiunea expresiva si afectiva.

Exercitarea acestei profesiuni presupune insusirea a trei componente specifice:

a) competenta profesionala, costand dintr-o cultura specifica si o competenta umana care-i permite sa lucreze cu un public si sa coopereze cu celelalte cadre didactice, alaturi de capacitatea de a organiza munca si componenta etica;

b) capacitatea de a intretine raporturi satisfacatoare cu esaloanele ierarhiei superioare directori, inspectori. Mentorul respecta cu regularitate presiunea controlului, sunt evaluati periodic, avansarea nu este posibila fara o proba;

c) competenta de a dezvolta bune relatii cu beneficiarii-elevi,parinti, comunitate

Unul din criteriile dupa care mentorii pot fi diferentiati este experienta pe care o poseda in munca cu elevii. Mentorii cu experienta si-au format o structura de cunoastere ce le permite sa se adapteze mai repede la situatiile create.

Mentorul nu se rezuma la a da indicatii elevilor, ce si cum sa invete, ci si un antrenor care prin intrebari analitice, stimuland gandirea elevilor sa creeze premise pentru ca acestia sa ajunga la o intelegere mai buna a problemelor. Ca atare organizarea invatarii presupune gasirea metodelor celor mai adecvate, construirea secventelor instructive bazate pe logica obiectiva a disciplinei, trezirea intereselor elevilor, stimularea performantelor, crearea unei atmosfere prielnice studiului, dozarea dificultatilor pentru a putea dezvolta strategii de rezolvare a problemelor.

Functia de educator, fundamentala pentru activitatea de mentorat este dependenta de conceptia ce sta la baza semnificatiei care se acorda scolii si organizarii ei. Aceasta functie exclude autoritarismul si dirijismul, etichetarea represiva si manipularea elevilor tendinta de a le induce un comportament adaptativ si conformist. Utilizarea nedozata a prerogativelor pe care le ofera pozitia cadrului didactic in clasa se poate solda cu rezultate negative.

Functia didactica a mentorului se exprima prin indeplinirea statutului de model, partener, sfatuitor. Creerea unei atmosfere de incredere in clasa, incurajarea succeselor fiecarui elev contribuie la realizarea acestei functii.

A educa si a instrui inseamna pentru un mentor folosirea unor metode care sa formeze atentia elevilor pentru munca independenta, sa dezvolte virtuti sociale, sa intareasca increderea elevilor in propria valoare. Inainte de a transmite valori cognitive, cadrul didactic transmite valori morale, prin sublinierea importantei semnificatiei unor sentimente precum cel de satisfactie a reusitei, a respectului fata de realizari.

Conceptul de partener al educatiei se refera la raporturile mentorului cu alti factori educativi, indeosebi cu parintii, si la conceptia dupa care elevii si cadrele didactice formeaza o comunitate scolara. Scoala este a doua institutie de socializare, dupa familie, iar cadrul didactic trebuie sa colaboreze cu toti factorii educativi.

Ca membru al corpului profesoral, mentorul se gaseste intr-o stransa interdependenta cu ceilalti colegi. Complexitatea problemelor cu care se confrunta face imposibila izolarea. Cele trei laturi ale influentei educative - invatarea sociala, formarea independentei de a lucra metodic si dezvoltarea eului elevilor- vor ramane intamplatoare atat timp cat se rezuma la actiuni separate si neconcordante. Este nevoie de un consens al atitudinilor si actiunilor pedagogice. Ideea de a lucra in echipa in vederea unei actiuni convergente presupune discutii intre cadrele didactice de specialitate ce predau la aceeasi clasa, pregatirea comuna pentru procesul instructiv, repartizarea functiilor in cazul unor sarcini speciale.