Vointa se defineste ca proces psihic complex de reglaj superior, realizat in mijloace verbale si constand in actiuni de mobilizare si concentrare a energiei psihonervoase in vederea biruirii obstacolelor si atingerii scopurilor constient stabilite.
Reglajul voluntar se manifesta si ca initiere si sustinere a actiunilor si activitatii si ca frana, ca diminuare, ca amanare. Si intr-un caz si in celalalt, este necesar efortul voluntar. Sunt imprejurari de viata cand este mai dificil si necesita o incordare mai mare stapanirea de sine, mentinerea, prin forta vointei, a calmului, a luciditatii, a puterii de discernamant.
Abordarea problemei vointei in psihologie a fost influentata puternic de tendintele si curentele manifestate in cadrul filosofiei. Astfel, vointa ca atare a fost considerata fie ca o forta divina care situeaza omul deasupra si in afara influentelor situatiilor externe concrete,fie ca o tendinta interna de opunere activa la aceste influente, de anihilare a lor si de autodelimitare si autodeterminare. De aici a generat si contradictia sau opozitia dintre determinism si libertate in interpretarea vietii si activitatii omului in general.
Determinismul postula subordonarea neconditionata a traistoriei comportamentale unor cauze independente si de individ, iar cand aceste cauze erau localizate in insasi structura acuta interna aindividului in forma asa-numitului destin,se ajungea la fatalism: in tot ceea ce face si spre ce se indreapta omul, el se supune neimblanzitei fortei destinului.
Libertatea ,,dimpotriva", exprima posibilitatea ca omul sa se ,,miste" de sine statator, independent in spatiul existential, portivit dorintelor si vrerilor sale. Acest atribut este intruchipat cel mai pregnant in vointa. Ca atare, vointa apare ca o ,,forta individuala" care permite omului sa se manifeste liber.
Absolutizarea acestei forte a dus la asa-numita conceptie liberului albitru, portivit caruia, comportamentul umaneste determinat exclusiv de vointa si prin aceasta el devine independent de conditiile externe. Sa ajuns pana acolo incat se se afirme ca intreaga filosofie a vietii se concentreaza intr-un singur cuvant -,,vreau". Cele doua conceptii fatalismul si liberul albitru sunt la fel de inadecvate pentru o intelegere si explicare obiectiv-stiintifica a organizarii psihicului si comportamentului uman. Este evident ca problema vointei se circumscrie in aria mai larga a determinismului si modului de desfasurare a comportamentului. Dar vointa apare in acest context nu in calitate de factor cauzal primar ci ca mecanism de filtrare si rationalism. Functia specifica a vointei este cea de autoreglaj constient realizat prin mijloace verbale. Rolul vointei in viata psihica vizeaza implicarea acestui proces in coordonarea, reglarea tuturor actiunilor constiente ale omului. Vointa confera constiintei dimensiunea autoreglajului prin mijloace verbale. In psihologie vointa
1.Mihai Golu - Bazele psihologiei generale
2.Tinca Cretu - Psihologie generala
3. Net
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
