Legislatia de baza este data de elementul generator Constitutia Romaniei, legislatia primara, secundara si tertiara.
Din legislatia primara fac parte: Legea Protectiei Muncii nr. 90/1996 republicata in 2001, Hotarari ale Guvernului care sunt caracterizate prin faptul ca stabilesc cadrul general, principiile si regulile de baza pentru domeniul protectiei muncii.
Din legislatia secundara fac parte Normele generale de protectie a muncii, Normele specifice de securitate a muncii, Normele metodologice si Standardele de securitate a muncii; Normele generale de protectie a muncii sunt emise de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale, Ministerul Sanatatii si Familiei, si sunt obligatorii pentru toti agentii economici si pentru toate tipurile de activitati; normele specifice de securitate a muncii sunt emise de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale si sunt obligatorii pentru anumite de activitati sau grupuri de activitati stabilite prin anexa la Legea Protectiei Muncii; standardele de securitate a muncii sunt elaborate in cadrul comitetelor tehnice si emise de Asociatia Romana pentru Standardizare (ASRO).
Legislatia tertiara cuprinde instructiunile de securitate a muncii care se elaboreaza de catre agentii economici fiind obligatorii numai in cadrul acestora.
Securitatea si sanatatea lucratorilor romani este protejata in aceeasi masura ca si cea a lucratorilor europeni, din punct de vedere legislativ, potrivit normelor de aplicare a Legii 319/2006 care transpune integral Directiva Cadru nr.89/391/CEE privind punerea in aplicare a masurilor care vizeaza imbunatatirea securitatii si sanatatii lucratorilor la locul de munca. Astfel, sunt eliminate prevederile care erau in contradictie cu legislatia europeana in domeniu, precum metodologia de certificare a calitatii echipamentelor tehnice din punctul de vedere al securitatii muncii, care constituia o bariera in calea liberei circulatii a marfurilor.
Potrivit principiului fundamental european in domeniu, angajatorul raspunde de securitatea si sanatatea la locul de munca. Astfel, Legea securitatii si sanatatii in munca stabileste ca angajatorii sunt obligati sa evalueze riscurile pentru securitatea si sanatatea lucratorilor si sa elaboreze un plan de prevenire si protectie si de instructiuni, in functie de particularitatile activitatii desfasurate.
Angajatorul trebuie sa urmareasca, in primul rand, sa evite riscurile, iar pe cele care nu pot fi evitate sa le evalueze si sa le combata. De asemenea, atunci cand proiecteaza posturi de munca sau alege echipamente sau metode de munca, angajatorul trebuie sa tina cont de progresul tehnic si de necesitatea adaptarii muncii la om.
Angajatorului ii revine responsabilitatea de a lua toate masurile necesare de prevenire si protectie a lucratorilor, cu respectarea ierarhizarii masurilor, conform principiilor generale ale prevenirii. De asemenea, angajatorii trebuie sa aiba o politica de prevenire coerenta, sa ia masuri de protectie colectiva si sa utilizeze echipamente individuale de protectie pentru care trebuie sa asigure, in prealabil, instructie corespunzatoare.
Normele metodologice prevad ca angajatorul are posibilitatea de a desemna lucratori care sa se ocupe de
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
