Introducere
Activitatea umana nu se limiteaza la captarea, inregistrarea si prelucrarea informatiilor actuale, prezente. Ea este suficienta prin simpla reducere a trecutului in prezent, chiar daca o face in functie de conditiile schimbate ale prezentului. Pentru a fi eficienta si adaptata, activitatea trebuie sa anticipe, sa prefigureze viitorul obiectului, al situatiei, a evenimentului. Or, acest lucuru este posibil datorita intrarii in functiune a unui nou mecanism psihic, cu ajutorul caruia informatiile actuale si cele trecute sunt transformate, modificare, transfigurate, mai mult, sunt create altele noi. Acest nou mecanism psihic poarta numele de imaginatie.
A introduce imaginatia in sirul mecanismelor psihice cognitive ar putea parea, cel putin la prima vedere, o actiune hazardata. De ce? Simplu: deoarece astazi putini sunt autorii care mai procedeaza astfel. O rasfoire rapida a manualelor, tratatelor si dictionarelor de psihologie arata ca imaginatia nu-si mai gaseste nici un loc in ele. Ea este fie eliminata, fie "topita" in alte mecanisme psihice. Termenul de imaginatie nu figureaza nici in Grand dictionnaire de la psychologie (1994), nici in Dictionnaire fondamental de psychologie( 1997). In impresionanta lucrare L' homme cognitif, ajunsa in 1998 la cea de-a patra editie, autorii se intreaba: ,, Cum percepe omul lumea?', ,, Cum comunica omul?", ,, Cum isi conserva omul amintirile?", ,, Cum invata, rationeaza, judeca si rezolva omul problemele?", dar nu-si formuleaza si incitanta problema ,,cum isi imagineaza omul lumea, destinul, pe sine, pe altii?". In impunatorul Curs de psihologie, aparut sub redactia lui R. Ghiglione si J.-F. Richard , intre anii 1992 si 1995, in sase volume cuprinzand peste 3700 de pagini, abia daca se aminteste despre imaginatie, si atunci in cadrul reprezentarilor. Se justifica sau nu o asemenea situatie? Iata intrebarea la care ne vom stradui sa raspundem de-a lungul acestui capitol.
Zlate, M. (2006), Psihologia mecanismelor cognitive, Editura Polirom, Iasi.
Cosmovici, A. (1996), Psihologie generala, Polirom, Iasi.
Bachelard, G. (1997), Aerul si visele. Eseu despre imaginatia miscarii, Editura Univers, Bucuresti.
Durand, G. (1998), Structurile antropologice ale imaginarului, Univers Enciclopedic, Bucuresti.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
