Discriminarea reprezinta o diferentiere care la nivel intelectual, prin delimitari conceptuale, devine transanta, categorica. Se opune confundarii, amestecului sincretic si opereaza comparativ precizarile necesare gandirii logice. Descartes arata ca o idee nu poate fi calra daca nu este distincta. M. Ralea considera ca a fi inteligent inseamna si ,,a distinge punctele de vedere". Intr- un sens specific, in teoria moderna a perceptiei, discriminarea seminfica faza a doua a procesului perceptiei senzoriale identica cu diferentierea, cu detasarea obiectului din fondul celorlalte obiecte. Se realizeaza global si apoi pe unitati structurale (Forgus). Aparand in prelungirea detectarii este detectata de aceeasi factoti obiectivi si subiectivi ca si aceasta. B. Lomov, Osanin, Leplat dovedesc ca pragul optim de discriminare sau pragul operativ trebuie sa fie de 5 - 6 ori mai mare decat cel minim diferential. Discriminarea depinde de indicii relevanti si de formarea la subiect a unor modele perceptuale prin coordonarea unei serii de repere (Eriksen). Excesul de indici, de dimensiuni ale semnalelor rezultate din combinarea a doi sau trei indici.
Discriminarea reprezinta tratamentul diferentiat aplicat unei persoane in virtutea apartenentei, reale sau presupuse, a acesteia la un anumit grup social. Discriminarea este o actiune individuala, dar daca membrii aceluiasi grup sunt tratati sistematic in mod similar, aceasta constituie si un patern social de comportament agregat (Banton, 1998). In stiintele sociale termenul face trimitere, in general, la un tratament prejudiciant, cu efecte negative asupra celui vizat.
Termenul de discriminare sociala apare in psihologia sociala si in sociologie si denota tratarea favorabila sau defavorabila a unei categorii de persoane, care nu are legatura cu activitatea reala a persoanelor tratate astfel. De obicei, discriminarea (sociala, rasiala) este inspirata din prejudecati si este un reflex mai mult sau mai putin direct al impartirii societatii in grupuri antagoniste. Uzual, discriminarea sociala denota tratarea defavorabila a unei categorii sociale, rasiale, etnice etc.
Daca prejudecatile se situeaza la nivelul reactiilor emotionale si al judecatilor cognitive, trecerea la discriminare marcheaza o referinta directa la acte, la comportamente (Bourhis, Gagnon si Moise, 1997). Discriminarea consta in institutionalizarea mai mult sau mai putin formala a distantarii fata de un alt grup si, prin extensie, fata de membrii acestuia. Discriminarea vizeaza nu numai punerea la distanta, ci si defavorizarea grupului care face obiectul discriminarii in plan economic, social, politic, ca si a membrilor sai. In calitate de comportament, discriminarea este adesea intarita sau justificata de prejudecati, adica de atitudini negative impotriva membrilor grupului defavorizat (Aebisher si
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
