Depresia - consecinta pierderii unei persoane dragi
Cuvintul "depresie" trebuie sa fie asociat cu stari ca: deprimare, descurajare, deznadejde etc. Depresia este o stare care implica toate aceste stari si se caracterizeaza prin pierderea totala sau partiala a interesului pentru viata reala (in cazul depresiilor grave).
De obicei depresia este asociata cu un doliu. Doliul este pierderea cuiva sau a ceva foarte pretuit (investitie libidinala). O pierdere este cea a unui parinte drag care a murit. Dar nu pierdem, in chip tragic, numai rudele apropiate: putem pierde libertatea, stima de sine, aspiratiile de o viata, credinta religioasa si multe asemenea lucruri abstracte care au insa o valoare afectiva majora pentru viata noastra. Toate aceste pierderi atrag dupa sine stari depresive.
Doctorul A. Stevens, un jungian infocat, in urma experientelor sale de la un centru de copii abandonati, a putut trasa o schema pertinenta de comportare specifica depresiei, in trei faze:
<!--[if !supportLists]-->o <!--[endif]-->Refuzul pierderii. Subiectul uman refuza realitatea pierderii si se revolta impotriva oricarei certitudini sau perceptii care probeaza pierderea. La acest nivel gasim tentativele spontane de a disimula pierderea care apare de pilda in vise. Cutare a pierdut un parinte drag dar viseaza ca acesta este viu si converseaza cu el. Tot la acest nivel putem gasi melancolia - e vorba de melancolia nevrotica - care este si ea o forma de rezistenta in fata pierderii, prin activitatea fantasmatica intensa care o insoteste. Un doctor a fost parasit de iubita lui. Multa vreme a trait stari de melancolie la care se asociau amintiri din trecut si fantezii romantice.
<!--[if !supportLists]-->o <!--[endif]-->Acceptarea pierderii. Acest stadiu este impus de logica evenimentelor vietii. Nu este ceva admis de bunavoie, in urma unei analize constiente a pierderii. La acest nivel interesul pentru lumea exterioara este diminuat la maximum. Subiectul uman pare total retras din viata curenta, indiferent, absent, traind cumva la voia sortii. Desigur ca aceste calificari nu epuizeaza gama larga a starilor de neant pe care le resimte depresivul.
<!--[if !supportLists]-->o <!--[endif]-->Indiferenta fata de pierdere. In ultima faza a depresiei, cand afectiunea este pe cale de a se vindeca, subiectul devine indiferent chiar fata de obiectul depresiei sale. Amintirea lui nu mai trezeste nimic in el. Cel afectat isi regaseste dorinta de viata si revine la activitatile sale curente care nu au fost contaminate de depresie. Aceasta faza o intalnim toti dupa separarea de o persoana pe care am iubit-o (barbat, femeie). Ne intalnim cu ea dupa o lunga vreme si nu o mai bagam in seama. Iubitul-iubita devine pentru noi un/o strain/a. Daca suntem constienti de acest lucru ne mira indiferenta noastra totala fata de cel/cea care a reprezentat odinioara atat de mult pentru noi!
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
