Parteneriat educațional

IMPREUNA, PENTRU FORMAREA PERSONALITATII COPILULUI TAU!"

,,Eu sunt copilul. Tu tii in mana destinul meu. Tu determini, in cea mai mare masura, daca voi reusi sau voi esua in viata! Da-mi, te rog, acele lucruri care sa ma indrepte spre fericire. Educa-ma, te rog, ca sa pot fi o binecuvantare pentru lume. "

Child`s Appeal

ARGUMENT

Prescolaritatea este perioada formarii initiale a personalitatii, perioada aparitiei primelor relatii si atitudini ce constituie un nivel superior de organizare a vietii psihice a copilului. In locul dependentei copilului de impresiile externe, in locul instabilitatii si fluctuatiei emotionale, in prescolaritate vom intalni detasarea, desprinderea copilului de campul perceptiv, o mai mare organizare si stabilizare a comportamentelor, fapt posibil datorita modificarilor esentiale care se produc in structura activitatii psihice.

De un real folos in formarea personalitatii este jocul, mai ales cel bazat pe roluri, in care copilul, asimilandu-si rolul isi asimileaza implicit si relatiile interioare de comportament incluse in rolul respectiv. La fel de importante pentru formarea personalitatii prescolarului sunt si stilurile comportamentale parentale.

Mediul familial ocupa un loc central in multitudinea factorilor determinanti ai evolutiei individului. Copilul nu este un adult in miniatura, ci el este un "candidat la maturizare"(H. Pierot), deosebit de receptiv la influentele pozitive sau negative care se exercita asupra lui. Copilul trebuie socializat si modelat, iar fundamentarea personalitatii sale se realizeaza, in mare masura, in interiorul familiei acestuia, care concentreaza primul sau univers afectiv si social. Trasaturile si coordonatele personalitatii se cristalizeaza in raport cu modelul si natura situationala traita in mod direct, nemijlocit, de catre copil in mediul sau familial, iar atitudinile parintilor au consecinte durabile asupra personalitatii, in formare, a copilului. La varstele mici, adaptarea copilului se realizeaza prin imitatie, acesta raportandu-se permanent la persoana adultilor. Primul model oferit copilului este familia sa, iar calitatea si tipul relatiilor copil-parinti vor marca profund evolutia viitoare a copilului (G. Mauco).

Dupa familie, gradinita constituie prima experienta de viata a copilului in societate. Aceasta institutie il asaza intr-un cadru nou prin dimensiunile si continutul sau. Aici copilul ia cunostinta cu activitati si obiecte care-i stimuleaza gustul pentru investigatie si actiune, il provoaca sa se exprime si ii propune, incipient, angajarea in relatiile sociale de grup. Adaptandu-si metodele la formele particulare ale vietii mentale ale copilului, gradinita incearca sa raspunda specificului activitatii fiecarei varste si sa identifice mijloacele si activitatile necesare pentru o dezvoltare complexa a fortelor infantile in vederea maturizarii lor.