Unguente

Remediile care sunt definite ca mijloace capabile sa actioneze favorabil asupra unui organism pentru a preveni sau vindeca o maladie, au fost folosite inca din cele mai vechi timpuri. Printre cele trei remedii existente, se numara si remediile chimice care sunt constituite din droguri sau substante medicamentoase naturale sau de sinteza transformate intr-o forma medicamentoasa care se administreaza bolnavilor.

Daca in urma cu foarte multi ani produsele medicamentoase erau numai de origine naturala, odata cu trecerea timpului a crescut s varietatea medicamentelor sintetice in paralel cu dezvoltarea chimiei de sinteza, facandu-se astfel posibila tratarea unor boli carora in trecut nu li se gasea nici un remediu.

Astazi exista numeroase forme farmaceutice ca: pulberi, supozitoare, comprimate, suspensii, solutii, unguente, etc.

In cazul tratarii pielii si mucoaselor se apeleaza la unguente, acestea caracterizandu-se prin faptul ca au una sau mai multe substante medicamentoase incorporate intr-o substanta grasa.

Vorbind despre clasificarea unguentelor, avem:

-Creme, cand contin o proportie mai mare de apa avand o consistenta fluida;

-Paste, cand continutul in apa este mai scazut si au consistenta vascoasa;

Dupa metoda de preparare, respectiv dupa gradul de dispersie al substantelor medicamentoase si ajutatoare, bazele de unguent se clasifica in:

-Unguente de tip solutie;

-Unguente de tip suspensie;

-Unguente de tip emulsie;

-Unguente mixte (suspensie-emulsie-solutie; suspensie-emulsie; emulsie-solutie)

Pentru a corespunde cerintelor terapeutice, unguentele si excipientii trebuie sa indeplineasca o serie de conditii cum ar fi:

-Bazele trebuie sa incorporeze usor apa sau alte lichide pe care sa nu le cedeze la conservare;

-Sa aiba o consistenta moale si sa nu se fluidifice usor;

-Sa nu aiba actiune sensibilizanta asupra partilor organismului pentru care sunt destinate;

-Sa aiba actiune asupra bacteriilor fara a modifica pH-ul partilor organismului.

In timpul lucrarii vom vorbi detaliat despre toate aceste aspecte.

1.GENERALITATI

Printre formele farmaceutice care in prezent constituie obiectul multor studii si cercetari, se inscriu si unguentele. Acestea sunt constituite din substante active incorporate in diferite baze de unguent. Ele sunt destinate administrarii in afectiunile topice.

Desi unguentele constituie o forma foarte veche de administrate a substantelor active, importanta lor a crescut mult, datorita numeroaselor cercetari efectuate in acest domeniu.

Unguentele au fost cunoscute inca din antichitate cand se foloseau ca exicipienti grasimile naturale.

Cercetarile in domeniul unguentelor se amplifica la inceputul secolului XIX, odata cu decoperirea a o serie de substante folosite la prepararea unguentelor: glicerina, unguentul de parafina (1873), acidul stearic (1876), lanolina (1885). In 1871 Cheseborough prepara pentru prima data vaselina din rezidurile de distilare a uleiurilor pe baza de parafina.

Datorita descoperirii de noi produsi de sinteza, gama excipientilor a crescut foarte mult.

Prin imbogatirea arsenalului de medicamente cu diferite substante ca: vitamine, hormoni, antibiotice si a posibilitatii de incorporare a acestora in diferiti excipienti, importanta unguentelor a crescut considerabil.

Astazi terapia cu unguente se bucura de o mare popularitate datorita modului de aplicare simplu, acceptat de pacienti usor.

Definitie: - Unguentele sunt forme farmaceutice alcatuite din substante active incorporate in diferite baze de unguente.

O definitie mai cuprinzatoare este urmatoarea: unguentele sunt forme farmaceutice de consistenta semisolida, obtinute prin dispersarea, in mod uniform, a substantelor active in excipienti grasi sau hidrosolubili, destinate aplicarii externe pe piele sau pe mucoase.

Astazi, sub denumirea de unguente sunt cuprinse toate preparatele care se aplica pe piele sau pe mucoase, indiferent de natura excipientilor, a componentelor terapeutice active sau de modul de preparare.

Definitia data de Farmacopee este destul de generala, nefacand nici o apreciere asupra naturii excipientilor sau asupra efectului terapeutic al acestei categorii de preparare.

In caracterizarea unguentelor, definitiile moderne semnaleaza importanta mentionarii proprietatilor fizico-chimice.

SAVOPOL E., BALIU S. - FARMACIA - BUCURESTI, 1966

STANESCU V., BEACA M. - PRACTICA FARMACEUTICA -

BUCURESTI, 1970

SAVOPOL E. - PRACTICA FARMACEUTICA - BUCURESTI, 1971

PROF. DR. FARM. MORAIT GH. - CONTROLUL ANALITIC

CANTITATIV AL MEDICAMENTULUI, ED. MEDICALA,

BUCURESTI, 1977

FICA CORNELIA - INDREPTAR PRACTIC PENTRU PREPARAREA

MEDICAMENTELOR - ED. MEDICALA, BUCURESTI 1983

ZELLER ANDREAS - PHARMACEUTICAL TECHNOLOGY EUROPE,

1993

FICA CORNELIA - TEHNICA FARMACEUTICA, ED. MEDICALA -

BUCURESTI, 1997

FARMACOPEEA ROMANA, EDITIA A X-A - BUCURESTI, 2005

MEMOMED 2005, ED. MINESAN- BUCURESTI, 2005

IDSON B. - J. PHARM. SCI, 64901-924

CLOCHE J.R. LABO. PHARMA - PROBLEMS ET TECHNNIQUES,

196, 63-66