Glucidele sunt in primul rand substante energogenetice. In conditii fiziologice furnizeaza, prin oxidare, peste 65% din energia necesara organismului. Desi energia se poate obtine si prin oxidarea lipidelor si proteinelor, totusi, in conditii obisnuite, glucidele reprezinta combustibilul preferential al tuturor celulelor, pentru ca se oxideaza total, iar produsii terminali (CO2 si H2O) sunt netoxici si usor metabolizabili.
Glucidele detin insa si roluri plastice (intra in structura unor substante complexe de tipul mucopolizaharidelor si cerebrozidelor) si functionale (pentrozele si dezoxiribozele ce intra in structura acizilor nucleici, a unor enzime, etc).
Glucidele ajung in organism prin aport alimentar in cea mai mare parte sub forma de polizaharide (amidon, glicogen, celuloza), o parte mai redusa ca dizaharide (zaharoza, maltoza, lactoza) si doar o mica parte ca monozaharide (hexoze - glucoza, fructoza si galactoza, sau pentoze combinate in acizi nucleici). Deoarece mucoasa intestinala nu poate fi strabatuta decat de monozaharide glucidele alimentare complexe sunt scindate hidrolitic, sub actiunea enzimelor specifice din sucurile digestive, pana la forme absorbabile, exceptie facand celuloza, care nu este metabolizata, ci se elimina ca atare.
Monozaharidele sunt absorbite in portiunile superioare ale jejunului prin mecanisme active. Ajunse pe cale portala la ficat galactoza si fructoza sunt transformate, in tottalitate sau in cea mai mare parte, in glucoza.
La nivelul ficatului glucoza este metabolizata in parte, fiind utilizata pentru constituirea de rezerve de glicogen, pentru sinteza de lipide sau pentru alte reactii metabolice, iar in parte strabate ficatul si ajunge in circulatia sistemica, unde determina cresteri temporare ale glicemiei - hiperglicemia postprandiala.
In schema de mai jos sunt prezentate principalele forme de utilizare a glucozei in organism:
Ficatul reprezinta principalul rezervor glucidic al organismului, capabil de a extrage si metaboliza o buna parte din glucoza pe care o primeste din intestin in timpul digestiei, dar si de a elibera glucoza necesara activitatilor tisulare in perioadele interprandiale.
Metabolismul intermediar al glucidelor este constituit dintr-o serie de procese intim corelate si anume : oxidarea tisulara a glucozei, transformarea excesului de glucoza in materiale de rezerva bogate in energie (glicogenogeneza si lipogeneza) si eliberarea de glucoza endogena, cand necesitatile energetice ale organismului o solicita (glicogenoliza si gluconeogeneza). Desfasurarea normala sau patologica a acestor diverse procese este reflectata de catre nivelul glicemiei.
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.
