Mucopoliglucidele numite si glicozaminoglicanii sunt compusi care contin ozamine (aminoglucide). Au fost izolati din regnul animal, unde se afla in tesutul conjunctiv (mediul extracelular-matricea) si in tesutul epitelial. Termenul de mucopilizaharide (propus de Meyer, 1938) releva prin sufixul "muco", faptul ca se alfa in raport cu mucusul - secretie vascoasa de interes fiziologic.
Glicozaminoglicanii constituie o grupa importanta de glucide care se prezinta sub forma unor catene lungi cu incarcatura negativa. Acesti compusi se pot lega de proteine formand astfel proteoglicani.
Structura chimcia a glicozaminoglicanilor se defineste prin caracterul heteropoliglucidic al catenei reprezentata, in general, prin formatiuni repetitive cunoscute sub denumirea de "unitati diglucidice" : derivate monoglucidic aminat - derivate monoglucidic de natura acida. Derivatul monoglucidic poate fi glucozamina sau galactozamina, care in unele cazuri este N-acetilata : glucozamina N-acetilata; galactozamina N-acetilata. Derivatul monoglucidic de natura acida poate fi acidul D-glucuronic, acidul iduronic.
Activitatea biologica a glicozaminoglicanilor se explica, in principal, prin capacitatea acestora de a fixa apa si de a forma o structura matriceala de tip gelificat care poate avea rol de "substanta fundamentala". Substanta fundamentala constituita din glicozaminoglicani se afla in:
a) tesuturile conjunctive prezente in piele, tendoane, cartilagii, ligamente, matricea osoasa;
b) secretiile mucoase cu caracter vascos si proprietati lubrifiante de la suprafata unor tesuturi epiteliale (natura acestor secretii a condus la denumirea initiala de mucopoliglucide);
c) fluidul sinovial care este lubrifiant al suprafetelor articulare, tendoanelor si burselor.
In tratatele de specialitate glicozaminoglicanii sunt intalniti si sub denumirea de glicozamino-glucuronil-glicani.
In natura acesti compusi se afla liberi sau in combinatii saline cu proteinele. prin legarea glicozaminoglicanilor cu proteinele se formeaza glicoproteinelesau proteoglicanii (compusi poliglucido-proteici)
Importanta biologica a acestora rezulta nu numai in rolul morfogenezic (plastic) de structurare a tesutului conjunctiv si cartilaginous, dar si in rolul fiziologic : permeabilitatea vasculara, metabolismul hidro-electrolitic extracelular, protectia termica si mecanica a unor tesuturi, mentinerea constantei lichidelor oculare, specificitatea de grupa sanguina (O, A, B, AB). Proprietatile fiziologice ale glicozaminoglicanilor se datoresc, in mare parte, structurii polianionice a acestora.
Mucopoliglucidele prezinta mari diferente sub raportul structurii chimice si activitatii biologice. Din aceste considerente clasificarea glicozaminoglicanilor este dificila, putandu-se face dupa:
- caracterul chimic in : - neutri (chitina)
- acizi (acid sialic, acid hialuronic, acizi condroitin-sulfonici)
- criteriul structural : - omogeni (chitina, acizii sialici)
- neomogeni (acidul hialuronic, heparina, acizii condroitin-sulfonici)
1. ADRIAN CAPRITA, 2003, Chimie organica vol. II, editura Eurostampa, Timisoara
2. http://library.utm.md/lucrari/Tipografia/85/Biochimie_DS.pdf
3. IULIANA CHISU, LUCIA OLARIU, 2005, Biochimie dinamica, editura Marineasa, Timisoara
4. ZENO GARBAN, 2004, Biochimie tratat comprehensive, vol I, editia a III-a, editura Orizonturi Universitare, Timisoara
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
