Accidentologia a fost creat acum treizeci de ani de catre un grup de cercetatori francezi pentru a individualiza o activitate confundata adesea cu traumatologia.
Pe cand aceasta din urma se ocupa de faza finala a accidentului in care se produc leziuni, accidentologia studiaza etapele precedente, pornind de la urcarea la
volan.
Se are in vedere evidentierea factorilor de risc, frecventa manifestarii lor in situatii bine precizate, influenta cantitativa si calitativa a lor asupra producerii accidentelor, independenta lor si legaturile cauzale cu diferite caracteristici ale traficului rutier, etc.
Un accident rutier nu trebuie redus la un simplu element, intrucat la producerea lui au contribuit o multitudine de cauze care au
legaturi reciproce. Asadar, reducerea riscului de accident nu se poate obtine numai prin eliminarea unei cauze considerate drept principala, ci trebuie luat in considerare intregul potential al aspectelor care au favorizat producerea evenimentului.
Un accident rutier se imparte in trei etape;
Etapa initiala, cuprinzand marimile si caracteristicile, anterioare
declansarii starii de pericol, referitoare la mediul ambiant si la
participantii la trafic;
Etapa accidentului propriu-zis, in care au loc voit sau involuntar
transformari cinematice, dinamice, de forma si de aspect ale
componententelor materiale si ale persoanelor
Etapa finala, caracterizata prin pozitiile si particularitatile
participantilor la trafic dupa "consumarea" accidentului
Elementele care constituie prima si ultima etapa sunt consemnate de organele de politie cu prilejul cercetarii la fata locului, interogarii martorilor oculari si rezultatelor examenelor medicale. Toate acestea sunt probe materiale fundamentale in functie de care se stabileste evolutia evenimentelor din cea de a doua etapa si care formeaza baza de plecare in rezolvarea problematicii la care trebuie saraspunda expertiza tehnica.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.