Repararea montarea și demontarea lagărele cu alunecare

Lagarele cu alunecare reprezinta organe de masini care asigura rezemarea pieselor cu miscare de rotatie, de regula arbori sau osii rotitoare, preiau fortele care incarca piesele respective si lucreaza in conditiile unei alunecari relative a suprafetei fusului arborelui pe suprafata lagarului (cuzinetului), cele doua suprafete fiind separate printr-o pelicula de lubrifiant.

Clasificarea lagarelor cu alunecare se face dupa mai multe criterii, prezentate in continuare:

_ dupa regimul de frecare (uscata, limita, mixta, fluida);

_ dupa directia fortei preluate (radiala, axiala, axial-radiala, radial-axiala);

_ dupa forma suprafetei de frecare (cilindrica, conica, sferica);

_ dupa modul de realizare a frecarii fluide (hidrodinamice (HD), elastohidrodinamice (EHD), gazodinamice (GD), hidrostatice (HS), gazostatice (GS), hibride (hidrostaticohidrodinamice));

_ dupa pozitia pe arbore (de capat, intermediare);

_ dupa felul miscarii de rotatie (completa, oscilanta).

Avantajele lagarelor cu alunecare se reduc la urmatoarele:

- ghidare mai precisa a arborilor fata de carcase, datorita numarului mai mic de piese fata de lagarele cu rostogolire;

- filmul de lubrifiant preia, in mare masura, socurile si vibratiile si contribuie la reducerea zgomotului;

- au dimensiuni de gabarit radiale mai reduse decat lagarele cu rostogolire;

- au durate de functionare mai mari decat lagarele cu rostogolire si pot functiona la turatii mari si foarte mari.

Dezavantajele acestor lagare constau in:

- coeficienti de frecare (pierderi prin frecare) mai mari decat la lagarele cu rostogolire;

- gabarit in directie axiala mare;

- grad de standardizare mai redus decat in cazul rulmentilor si consum de lubrifiant mare.

Domeniile de folosire ale lagarelor cu alunecare este mai redus decat al lagarelor cu rulmenti si se recomanda in acele cazuri in care lagarele cu rostogolire nu pot fi utilizate: la turatii foarte mari, la care durabilitatea rulmentilor este redusa; la arborii care trebuie ghidati foarte precis; in cazul lagarelor supuse socurilor si vibratiilor; in cazul cand se impun dimensiuni de gabarit radiale foarte mici; la dimensiuni de gabarit foarte mari, pentru care nu se executa rulmenti in serie si la care lagarele cu alunecare sunt mai ieftine; in conditii de umiditate si mediu agresiv, in care lagarele cu rostogolire nu pot fi folosite; la mecanismele cu functionare lenta si putin solicitate, la care costul

unui lagar cu alunecare este mai redus decat al unui rulment.

1

Ansamblarea lagarelor cu alunecare

Lagarele cu alunecare sint utilzate in cazul existentei conditiilor grele de lucru, ele rezista lo socuri, lovituri, vibratii etc. In functie de pozitia arborelui care se sprijina pe ele, lagarele cu alunecare se impart in doua marii categorii: lagare pentru arborii orizontali si lagare pentru arbori verticali, numite si crapodine.

1. Asamblarea lagarelor cu alunecare pentru arbori orizontali.

Din punct de vedere constructiv, cel mai simplu tip de lagar se prezinta sub forma unei gauri cu diametru egal cu cel a fusului, executata in batiul masinii. Pentru a micsora frecarea, se introduce o buxa metalica numite cuzinet, din bronz, fonta sau alt material antifrictiune (fig. 1.1, a). O alta constructie perfectionata foloseste lagare cu capac (fig. 1.1, b), compusa din corpul 1, capacul 2 si cuzinetul sectionat 3. Capacul prins de corp prin suruburi permite montarea si demontarea usoara si rapida a arborelui, precum si ajustarea jocului dintre cuzinet si arbore.

Fig. 1.1. Lagare cu alunecare.

Intre cele doua jumatati ale cuzinetului, uneori, se introduc adaosuri de reglare formate din foi subtiri de alama sau de otel. Tehnologia de montaj a lagarelor cu alunecare pentru arborii orizontali este determinata de constructia cuzinetilor. Astfel la lagarelor de tip bucsa, ansamblarea consta din presarea bucsei in corp, folosindu-se un dorn de ghidare si centrare.

Ansamblarea lagarelor cu capac necesita o atentie deosebita, pentru a se asigura jocul necesar intre cuzinet si fus. Un joc prea mic poate aduce la frecari asa de mari incat caldura produsa poate provoca topirea materialului cuzinetului.

Cuzinetii se monteaza in locul lor cu deosebita atentie, pentru a se evita asezarea lor deplasata, care duce, in timpul exploatarii, la deformarea lor si la ovalitatea gaurii pentru arbore.

Capacul lagarului se centreaza in corp cu stifturi (fig. 1.2, a), prin canale (fig. 1.2, b) sau cepuri (fig. 1.2, c) si se fixeaza cu doua sau mai multe prezoane. Stifturile de impiedicare a rotirii se introduc prin presare cu ajutorului unui dorn, asupra caruia se aplica lovituri usoare de ciocan. Capacul se aseaza pe prezoane cu mana sau cu lovituri usoare de ciocan, aplicate cu un ciocan de lemn pe mijlocul sau, pentru a se evita introducerea lui deplasata.

2

Cea mai simpla metoda de realizare a jocului necesar intre fus si cuzinet consta in folosirea adaosurilor introduse intre capac si corp.

Marimea jocului se verifica cu calibru de interstitii sau, cand muncitorul are experienta suficienta, prin rotirea cu mana.Daca jocul nu este corespunzator, el se modifica prin schimbarea adaosurilor. La lagarele de dimensiuni mari locul se regleaza prin strangrea unor suruburi prevazute in acest scop in corpul lagarului, cu ajutorul carora cuzinetul este apasat asupra fusului.