INTRODUCERE
Comunicarea este primul instrument al omului in procesul socializarii, dar si al evolutiei sale si este vazuta ca o structura ce cuprinde orice forma de relatie a omului cu lumea naturala si sociala. Putem spune ca ea reprezinta cea mai importanta componenta a vietii noastre intrucat, indiferent in ce mod o facem, suntem nevoiti sa comunicam.
Importanta proceselor de comunicare si-a pus amprenta asupra societatii prin faptul ca exista numeroase discipline care se ocupa in mod expres de analiza sistematica si in profunzime a fenomenului comunicarii. Importanta comunicarii a atins un prag atat de inalt, incat marile razboaie au ajuns sa se poarte la nivel imagologic, pe fronturi comunicationale. Sistemele de management ale reprezentarilor sociale se afla in situatia unor nevoi de adaptare la rapiditatea evolutiva a prezentului, asa cum individul si colectivitatile sunt din ce in ce mai expusi la un bombardament mediatic. Societatea moderna aduce cu sine noi provocari, atat pentru liderii aflati in avandgarda schimbarii, cat si pentru cei care trebuie sa o urmeze. Prima categorie este in situatia de a se pastra in limitele legitimitatii si de a gestiona posibilele crize sau tensiuni generate implicit, a doua categorie trebuie sa tina pasul si sa adapteze noile conditii sociale (D. Bortun, 2005, p. 21-23).
De asemenea, exista doua tendinte generale in societatile contemporane si anume mentinerea traditiei si a status-quo-urilor, alaturi de promovarea de noi valori, modele culturale, comportamente, stiluri de viata. In acest context, gestionarea imaginilor sociale devine un fenomen din ce in ce mai complex rezultat dintr-un mix comunicational in care activitatea de relatii publice isi generalizeaza tehnicile si procedurile la nivel macro-social pentru indeplinirea functiei adaptive (Ibidem, p.33).
Comunicarea de masa in forme propagandistice si manipulatorii si-a atins limitele prin caderea marilor ideologii integratoare, relatiile publice desfasurate dupa modelul impresariat/publicitate sau cel al informarii publice au fost depasite intr-o noua paradigma in care comunicarea bidirectional simetrica sau asimetrica (R. Pricopie, 2005, p.37-39) se foloseste de tehnici tot mai subtile pentru a-si atinge obiectivele. Lupta se da pentru reputatie, credibilitate sau justificare, dar mai ales pentru promovare. De la organizatii si brand-uri, la natiuni, culturi, idei, valori, atitudini si comportamente, intr-o continua activitate de management al imaginilor sociale pe cai din ce in ce mai complexe.
In acest context, imi propun abordarea comunicarii ca practica de gestionare a reprezentarilor sociale si a sistemului mediatic ca emitent de mesaje susceptibile de efecte persuasive in planul receptarii. Mijloc de comunicare in masa specific in interactiunea sa cu individul, mass media poate contribui, prin mesaj si continut, la gestionarea imaginilor sociale si la promovarea evenimentelor de orice fel, reflectand cultura organizationala la nivel societal.
Relevanta temei alese consta in constientizarea si analizarea potentialului de impact al acestei forme de comunicare, avand in vedere popularitatea din ce in ce mai mare a sistemului mass-media. Miza este cu atat mai mare in contextul necesitatii de extindere a practicilor de relatii sociale la nivel macro, in care mass-media are un rol important in mentinerea sau modelarea schemelor culturale si a stereotipurilor comportamentale sau de gandire.
Metoda prin care imi propun tratarea temei consta in analiza comunicarii si implicit a locului pe care mass-media il ocupa in cadrul conceptului, dar si a elementelor ce confera sistemului mediatic potentialul unui instrument eficient in cadrul acestei activitati sociale.
In prima parte, respectiv primele doua capitole, fundamentele teoretice, vizeaza abordarea conceptului de comunicare in plan stiintific si a mass media in cadrul conceptului, ca modalitate de mediere si de influentare a diferitelor niveluri ale corpului social si ca activitate dublu situata, pe o axa a comunicarii si una a reprezentarii. In cel de-al doilea capitol, analizez specificul mass media ca forma de comunicare in masa menita sa releve elementele susceptibile de efecte persuasive in campul comunicarii sociale si caractersiticile unei arme eficiente de manipulare.
In cea de-a doua parte a lucrarii, studiul de caz, sunt abordate aspecte referitoare la terorism ca fenomen psihosocial, relatiile acestuia cu mass-media, cu accent pe rolul sistemului mediatic in activitatea de informare a opiniei publice in legatura cu evenimentele teroriste internationale. Tot in aceasta sectiune a lucrarii este realizata analiza prestatiei informationale a unei televiziuni incorporate fenomenului terorist si a unei televiziuni cu o orintare mai putin transanta, precum si prezentarea unui eveniment terorist din perspectiva mai multor surse mediatice atat interne cat si internationale.
Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX, Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1996
Dictionar de sociologie, Editura Babel, Bucuresti, 1993, p.169
Enciclopedia Blackwell a gandirii politice, 2000
1. Abric, Jean-Claude [1971] (2002). Psihologia Comunicarii. Bucuresti: Editura Polirom
2. Aradavoaice, Gheorghe; Iliescu, Dumitru; Nita, Dan; Terorism, Antiterorism, Contraterorism, Bucuresti, Editura Antet, 1997
3. Barna, Cristian (2007). Terorismul, ultima solutie?. Bucuresti: Editura TopForm
4. Baudrillard, Jean [1970] (2005). Societatea de consum: mituri si structuri. Bucuresti: Editura Comunicare.ro
5. Baudrillard, Jean, Strategiile fatale, Polirom, Iasi, 1996
6. Bortun, Dumitru. (2005). Relatiile publice si noua societate. Bucuresti: Editura Tritonic
7. Bortun, Dumitru. (2001). Semiotica. Limbaj si comunicare. Bucuresti: curs universitar al Scolii Nationale de Studii Politice si Administrative
8. Cathala, Henri-Pierre, Epoca dezinformarii, Editura Militara, 1991
9. Chelcea, S., Despre manipulare. In "Adevarul" din 04.03.1990
10. Chelcea, S., Influentare sociala si manipulare comportamentala. In Stiinta si tehnica, nr. 5/1990
11. Chelcea, Septimiu, Personalitate si societate in tranzitie, Editura Stiinta & Tehnica SA
12. Coman, Mihai. (2007). Introducere in mass-media. Bucuresti: Editura Polirom
13. Craia, Sultana, Teoria comunicarii, Editura Fundatiei Romania de maine, 2000
14. Cristea, Dumitru (2002). Tratat de psihologie sociala. Bucuresti: Editura ProTransilvania
15. Cuilenburg, J. J. Van, Scholten, O., Noomen, G.W., Stiinta comunicarii, Editura Humanitas, Bucuresti, 2000
16. DeFleur, M. si Ball-Rokeach, S. (1999) - Teorii ale comunicarii de masa, Editura Polirom, Iasi
17. Delcea, C. & Badulescu, A., (2008). ,,Ad-terorismul" in Terorismul. Studii si cercetari asupra fenomenului terorist, Editura Risoprint, Cluj-Napoca
18. Dinu, Mihai, Comunicarea, Editura Algos, 2000
19. Dobrescu, Emilian M., Sociologia comunicarii, Editura Victor, Bucuresti, 1998
20. Dragan,Ioan (1996). Paradigme ale comunicarii de mass-media,. Casa de Editura si Presa "SANSA" S.R.L.,Bucuresti, 1996
21. Ecobescu, Nicolae; Micu, Nicolae; Voicu, Ioan, coordonatori, Fighting Terrorism - XXIst Century International Law. Basic texts selected and systematized; Bucharest; Romanian Institute of International Studies "NICOLAE TITULESCU"; 2003
22. Fiske, John. (2003). Introducere in stiintele comunicarii. Iasi: Editura Polirom
23. Garcin-Marrou, Isabelle, Media vs. Terorism, Editura Tritonic, Bucuresti, 2005
24. Hartley, J. si Fiske, J. (2002), (trad. de Daniela Rusu). Semnele televiziunii. Iasi: Editura Institutul European.
25. Herju, Radu (2000). Oglinzi miscatoare. Tehnici de propaganda, manipulare si persuasiune in televiziune. www.psihologiaonline.ro
26. Hlihor, Constantin si Capatana Ecaterina (2007). Comunicarea in conflictele si crizele internationale (secolul al XX-lea si inceputul secolului XXI). Bucuresti: Editura Comunicare.ro
27. Iacob, Luminita, Cercetarea comunicarii astazi. In Psihologie sociala. Aspecte contemporane, Editura Polirom, Iasi, 1996
28. Larson, Charles U. (2003). Persuasiunea. Receptare si responsabilitate. Bucuresti: Editura Polirom
29. Lotreanu, N., Constientizarea politica, Editura politica, Bucuresti, 1987
30. McQuail, Denis (1999). Comunicarea, Iasi, Institutul European
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
