Istoria Parfumului

Mirosul care, pentru cateva clipe ne cuprinde sufletul, este probabil cea mai curata si neprefacuta bucurie pe care o cunoastem.

Sa ne inchipuim aroma racoroasa si proaspata a bobocilor de trandafir care cresc si infloresc si care adie din gradina intr-o dimineata de vara devreme, sau fluxul care te inmarmureste al mirosului de iasomie intr-o noapte calda undeva la sud, sau mirosul picant al radacinilor si acelor de brad intr-o padure de toamna, sau mirosul de copac proaspat taiat intr-o poiana luminata de soare... amintiti-va cum actioneaza cultul vechi al arderii tamaiei, a carei aroma ne invaluie in biserica veche, sau fumul focului intr-o zi ploioasa in care fumega taciunii, transportandu-ne in munti, acolo unde am petrecut vara. Framantarile, emotiile legate de miros sunt trecatoare, dar ne patrund pana in adancul sufletului, lasand in urma un sentiment uimitor de fericire. Pare ca timpul s-a oprit in loc, iar ceea ce ne aduce aroma este cel mai important lucru sub soare.

Din aceste amintiri si emotii creatorul de parfumuri modeleaza parfumuri, aceste versuri gingase fara cuvinte, flacara lucitoare a florilor, visele cu stralucire intunecata. "A purta parfumul" inseamna a imbina vraja lui cu propriul "eu". Parfumul se transforma pe pielea noastra intr-un ademenitor accesoriu la moda.

Parfumul il "purtam" pe piele, de unde mirosul se duce in doua directii - in afara-dinspre noi,si inauntru-inspre noi

Mirosul il putem recepta constient sau inconstient, dar volatilizandu-se de pe pielea noastra devine acea punte care ne uneste cu cei din jur. Este chemarea care ne atrage fara cuvinte.

Mirosul receptat de noi "in interior" actioneaza asupra dispozitiei noastre, asupra increderii in sine, receptarea bucuriei propriului corp. Moda, machiajul si parfumul merg alatuh. Dar parfumul, imbinandu-se cu corpul si sentimentele, influenteaza anumite sfere ale comportamentului uman mult mai puternic decat imbracamintea si machiajul la moda. Parfumul se imbina cu corpul, acesta nu poate fi pur si simplu "indepartat".

Mirosul parfumului indragit devine propriul nostru miros, latura noastra distincta. Mirosul este perceput de oameni emotional si nu cu mintea "la rece". Daca imbracamintea, bijuteriile omului ne spun despre situatia sociala a sa, mirosul este receptat intuitiv ca reflectare a caracterului acestuia, a esentei sale.

Parfumul reprezinta acel "punct pe i" pentru femeia eleganta si la moda. Parfumul da frumusetii stralucire. Parfumul prevesteste sosirea femeii si ramane ca amintire a acesteia inca mult timp dupa plecarea ei.

CAPITOLUL I

ISTORIA PARFUMULUI

I.1 Istoria parfumului

Patria parfumeriei este considerat Orientul Antic. Arta cosmeticii si a parfumeriei era socotita acolo un lucru deosebit de fin, cu care se puteau ocupa numai preotii instruiti in mod special. in acele timpuri astfel de ramuri ale "productiei" erau strans legate de medicina:

vopseaua verde de malahit pentru ochi servea ca remediu profilactic pentru trahoma, o maladie destul de raspandita in vechime; in componenta diferitelor vopsele si pomezi pentru fata - vopsea pe baza de antimoniu, pudre, alifii - intrau componente naturale antiseptice , pentru prevenirea dezvoltarii diferitelor boli ale pielir:

In scopuri curative s-au folosit si substantele placut mirositoare: exista o metodologie speciala de lecuire cu arome si combinatiile acestora. Era bine organizata productia a tot felul de uleiuri, ape, parfumuri inmiresmate pentru ungerea si masarea corpului, pentru imbaieri precum si pentru ceremoniile de cult^

In Rusia secolului al X-lea au inceput sa se foloseasca substantele inmiresmate in scopuri religioase, iar in secolele XVI - XVII au aparut deja produse de parfumerie din productia Europei Occidentale cum ar fi, de exemplu, apa de lavanda, care a devenit parfumul preferat al claselor superioare.