Stocurile în Sistemul Logistic - Studiu de Caz

Fig. 1.3. Gestiunea stocurilor cu cerere variabila la intervale egale

Presupune aprovizionarea si reaprovizionarea cu loturi variabile ca marime, dar la intervale egale de timp. Cantitatea cu care urmeaza a se face reaprovizionarea se determina probabilistic. Este un tip de gestiune dificil de condus si nu exclude posibilitatea aparitiei fenomenului de lipsa de stoc. Acest fapt determina formarea stocului de siguranta si stabilirea unui nivel de alarma . Se reprezinta grafic in fig. 1.3

Se observa ca trebuie sa existe un stoc de alarma care sa preia fluctuatiile cererii variabile, iar nivelul de alarma este superior celui de siguranta

Fig. 1.2. Gestiunea stocurilor cu cerere constanta la intervale egale

? - intreaga perioada de gestiune;T - perioada utilizarii stocului;n - lotul de livrare; r - necesarul pentru consum

Aceasta modalitate de gestiune a stocurilor este caracteristica unitatilor cu productie de serie mare sau cu productie uniforma, de masa.

Punctul de reaprovizionare indica doar cand anume trebuie lansata comanda, nu marimea comenzii.

Se realizeaza in situatiile in care nu se cunosc din timp datele calendaristice de lansare a comenzilor si acestea trebuie determinate

Acest tip de gestiune este caracteristic unitatilor care produc bunuri de larg consum la cerere.

Cantitatile de aprovizionat se stabilesc in loturi fixe la inceputul perioadei de gestiune, iar nivelul de alarma se considera a fi egal cu nivelul stocului de siguranta.

Acest tip de gestiune se practica in special de firmele care au un volumul mare de productie nenominalizata, care efectueaza prestari de servicii sau care produc bunuri de larg consum la cerere.

Constituie un tip de gestiune in care ,,S" exprima cantitatea de aprovizionat, iar ,,s" exprima nivelul de reaprovizionare. Se caracterizeaza prin cereri de resurse variabile la intervale variabile, iar in functie de acestea se determina lotul de aprovizionare. In afara de acest nivel ,,s'' declansator al reaprovizionarilor, se poate stabili si nivelul de alarma peste cel al stocului de siguranta. Acest proces se poate exprima grafic in fig.1.5 .

Gestiune de tip ( S,s ) se aseamana cel mai mult cu procesele de stocare reale din activitatea unitatilor patrimoniale, iar optimizarea acesteia consta in determinarea celor doua marimi ,,S" si ,,s" astfel incat gestiunea stocurilor sa se realizeze cu cheltuieli minime. Stocul de resurse este impartit fizic in doua entitati separate, dintr-una se va consuma in mod curent, iar atunci cand se epuizeaza se va trece la cealalta si acesta este practic semnalul de alarma ca trebuie lansata o noua comanda. Practic al doilea stoc reprezinta punctul de comanda.