Capitolul I: Generalitati despre Managementul Inovarii
1.1 Creativitate si inovare
Toata analiza noii revolutii industriale ce caracterizeaza finalul secolului nostru se sprijina de fapt pe un singur cuvand: nou. Lucram cu ramuri industriale, tehnologii si materiale noi, creem produse noi, dupa o conceptie noua, produse care sa raspunda gustului fiecaruia si care sa indeplineasca functii noi, din ce in ce mai sofisticate, reorganizam firma pe baze noi, care sa raspunda nevoilor de protectie a mediului.
Cuvantul nou a dobandit in ultimele decenii ceva magic.
Dar cum se poate creea noul, fara de care o firma pare de acum invechita ? Folosind permanent inovarea, termen care apartine de fapt aceleasi familii de cuvinte.
In domeniul industrial, inovarea s-a impus nu atat ca urmare a inventiilor promovate de autorii lor entuziasti cu nenumarate sacrificii (vezi de exemplu avionul cu reactie al lui Coanda, in anii '20), cat datorita unor restrictii de ordin economic si social.
La ora actuala, nevoia de inspiratie (inovare, creativitate) este din ce in ce mai mare, tendinta care va creste de altfel in viitorii ani in defavoarea muncii de rutina.
Atitudinea creatoare presupune ca mai intai sa ai capacitatea de a fi nedumerit in fata noului (Erich
Fromm).
In anul 1942, in lucrarea "Capitalism, socialism si democratie", economistul american Schumpeter propune o definitie a inovarii in domeniul tehnico-economic (prima din punct de vedere istoric), definitie care are un caracter de mare generalitate, anume:
Inovarea = a produce altceva sau a produce altfel .
Definitia lui Schumpeter are meritul generalitatii. Este o definitie incurajanta, care ne spune sa facem mereu ceva care sa fie altfel, ori ce, sa schimbam continuu, ori cat de putin. Ea nu raspunde insa la o intrebare esentiala: cum ?
Inovarea = procesul global de creativitate tehnologica si comerciala, transferul unei noi idei sau a unui nou concept pana la stadiul final al unui nou produs, proces sau activitate de service acceptate de piata.
Inovarea (stiintifica si tehnologica) poate fi considerata ca fiind transformarea unei idei intr-un produs vandabil, nou sau ameliorat, sau intr-un proces operational in industrie sau in comert, sau intr-o noua metoda sociala.
Creativitatea = capacitatea de a identifica noi conexiuni intre elemente (obiecte, evenimente, legi) aparent fara legatura intre ele. Creativitatea implica intotdeauna aducerea unui element de noutate si ea este punctul de plecare al inovarii.
Creativitatea = un ansamblu complex de: idei, moduri de gandire, activitati, procese (instrumente, tehnici, moduri de abordare), rezultate (solutii la probleme, sisteme de productie, produse) si in cadrul acestei definitii, prin ramificare:
O idee creativa esteo idee caracterizata prin cateva din urmatoarele trasaturi:
o unica;
o diferita;
o atipica;
o facuta altfel decat de obicei;
o foarte potrivita scopului;
o geniala.
Creativitatea = producerea sau dezvaluirea unui fapt nou, lege, relatie, dispozitiv sau produs, procedeu sau sistem, care are la baza cunostiinte accesibile dar care nu
decurge direct, simplu sau prin intermediul unui proces logic din informatiile ce ne stau la indemana ci se bazeaza pe procese intuitive.
Creativitatea, ca proces, este in esenta, o combinatie de elemente cunoscute in cadrul unui nou aranjament sau a unei noi structuri, imprevizibile si originale.
Elementele cunoscute pot fi: semne, cuvinte, idei, obiecte materiale, proprietati
sau atribute ale acestora, procese, imagini vizuale sau sonore, reprezentari.
Creativitatea ca produs este o noutate cu valoare pentru societate.
Ambele atribute sunt inseparabile, trebuiue sa fie o noutate si pentru a fi luata in consideratie, trebuie sa aiba valoare.
Conform acestei definitii, in domeniul creativitatii intra descoperirile stiintifice si inventiile, alaturi de teorii stiintifice, metode de calcul sau de investigare, programe de calculator, rationalizari ale unor procese.
Creativitatea ca subiect reprezinta un ansamblu de factori, aptitudini, comportamente, care determina un anumit potential creativ.
Este de subliniat distinctia ce trebuie facuta intre inovatie si inventie:
Inventia este legata de un progres al cunostiintelor, care se concretizeaza in elemente de
tehnica sau tehnologie. Conditia de succes consta in buna functionare.
Inovatia vizeaza introducerea inventiei in practica sociala. Este vorba aici nu numai de o
reusita tehnologica ci si economica, industriala, comerciala, sociala si culturala. Procesul
este mai lung, are un caracter interactiv si iterativ, care implica mult mai multi actori
avand cunostiinte complementare si cel mai adesea sufera multe adaptari inainte de a
deveni un succes.
Vom incheia discutia noastra asupra notiunii de inovare cu o noua definitie, care exprima cel mai bine rolul inovarii in activitatea economica:
Inovarea = instrumentul specific al unui manager intreprinzator, mijlocul prin care el exploateaza schimbarea ca o ocazie pentru diferite afaceri sau
diferite servicii (Peter Drucker)
Privind astfel lucrurile, acceptam ca firma, prin intermediul inovarii, isi poate modela mediul in care actioneaza si isi poate defini limitele pietii careia i se adreseaza, elemente care inceteaza astfel a fi constrangeri externe. Inovarea astfel definita devine un instrument strategic esential in activitatea firmei.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
