Resursele umane și avantajul competitiv susținut - o perspectivă bazată pe resurse

Rezumat

Aceasta lucrare integreaza teoriile si constatarile de la micro-nivelul cercetarilor managementului resurselor umane/comportamentului organizational si macro-nivelul viziunii bazata pe resurse a firmei, prezentand in mod special resursele umane ale unei firme ca o importanta sursa potentiala de avantaj competitiv sustinut. Spre deosebire de discutiile orientate pe practica ce isi asuma rolul resurselor umane ca sursa de avantaj competitiv sustinut, noi vom folosi conceptele teoretice ale viziunii firmei bazate pe resurse (Wernerfelt, 1984; Barney, 1991) pentru a discuta despre modul in care resursele umane indeplinesc criteriile pentru avantajul competitiv sustinut, in care acestea sunt valoroase, rare, imposibil de imitat si substituit. Implicatiile pentru dezvoltarea resurselor umane ca sursa de avantaj competitiv sustinut sunt discutate, examinand in mod special rolul practicilor si managerilor resurselor umane in acest proces.

Domeniul managementului strategic a cunoscut o crestere spectaculoasa a popularitatii in randul academicienilor si practicienilor in ultimii 20 de ani. De la aparitia strategiei ca o zona recunoscuta in domeniul managementului, strategii organizatiilor industriale s-au bazat pe un singur cadru (puncte forte, puncte slabe, oportunitati, amenintari) pentru a-si structura cercetarea (Barney, 1991). Multe dintre recentele contributii aduse la literatura de specialitate a strategiei pun accent pe partea exterioara a acestui cadru, concentrandu-se pe factorii de mediu determinanti ai performantei firmei (e.g., Porter, 1980; 1985). In timp ce modele precum cel al lui Porter au fost bine primite de catre practicieni, aceste modele au o utilitate relativ redusa (Hamel & Prahalad, 1989), in principal din cauza ca aceste modele se concentreaza mai mult pe factorii determinanti de mediu ai performantei firmei si spun mai putine despre factorii determinanti asupra carora managerul are influenta.

Un participant recent la discutia teoretica a managementului strategic este viziunea bazata pe resurse a firmei (Barney 1991; Conner, 1991; Wernerfelt, 1984). Aceasta viziune a avantajului competitiv difera de paradigma managementului strategic concentrat pe mediul inconjurator (e.g., Porter, 1980; 1985) in care accentul se pune pe legaturile dintre resursele interne ale firmei, strategia sa si performantele sale. Adica viziunea bazata pe resurse a avantajului competitiv este orientata pe firma, in timp ce modelele de analiza strategica precum cel al lui Porter se concentreaza pe un mediu industrial (McWilliams & Smart, in presa). Cu toate acestea, discutia teoretica omite detaliile privitoare la resursele specifice ce sunt capabile sa serveasca drept avantaj competitiv sustinut si in ce circumstante este mai probabil ca resursele sa genereze un avantaj competitiv sustinut.

Scopul acestei lucrari este de a oferi o discutie teoretica despre circumstantele in care resursele umane pot fi o sursa de avantaj competitiv si despre rolul MRU (Managementul Resurselor Umane). Asa cum vom arata, discutarea resurselor umane ca sursa de avantaj competitiv sustinut a fost dominata de perspectiva ce se concentreaza pe practicile RU, iar aceasta discutie, utila in practica, este deficitara in teorie. In ideea de a ne atinge scopurile, vom prezenta intai un sumar al viziunilor bazate pe resurse ale firmei. Vom utiliza aceasta conceptualizare pentru a discuta despre rolul resurselor umane in avantajul competitiv sustinut examinand conditiile in care resursele umane sunt valoroase, rare, inimitabile si nesubstituibile. In final, vom discuta implicatiile analizei bazate pe resurse a resurselor umane examinand modul in care resursele umane pot furniza avantaj competitiv sustinut si discutand rolul practicilor RU in dezvoltarea acestui avantaj.