Planificarea resurselor umane în întreprindere

Alaturi de finalitatea economica a intreprinderii, ultimele decenii au demonstrat necesitatea luarii in considerare si a finalitatii sale sociale. In zilele noastre, fara indoiala, resursa umana este considerata a fi strategica si deci functia de personal a ajuns sa fie intr-o pozitie de "arbitru" intre obiectivele economice ale organizatiei si imperativele sociale si umane.

Misiunea functiei de personal consta in punerea la dispozitia intreprinderii a resurselor umane necesare, sub dubla restrictie a unei functionari armonioase si eficiente a ansamblului uman si a respectarii dorintei de echitate, securitate si dezvoltare individuala a fiecarui membru.

Functia de personal, alaturi de capacitatile de productie, aprovizionare si sisteme de distributie, de echipele de vanzare, de finante si contabilitate, interactioneaza in cadrul activitatii curente a organizatiei. Aceste procese pot fi influentate de schimbarile survenite in sistemul politic, social, economic si tehnologic. Influentele mediului extern al intreprinderii determina un proces continuu de adaptare, de schimbare, proces impus de necesitatea cresterii permanente a performantei acesteia. In cadrul acestui proces, functia de personal tinde sa detina rolul primordial; personalul este acela care trebuie sa ia decizii referitoare la aspectele materiale, financiare, tehnologice, pentru bunul mers al organizatiei; el reprezinta factorul critic in efortul de crestere a productivitatii si performantei muncii.

Scopul lucrarii rezida in analiza planificarii resurselor umane in intreprinderilec agricole autohtone.

Sarcinile care stau la baza temei propusa spre studiu sunt urmatoarele:

- de a efectua un studiu in plan teoretic privind conceptul de formare, perfectionare a resurselor umane;

- de a efectua o descriere teoretica a resurselor umane in intreprinderile autohtone;

- formularea unor concluzii si propuneri pe tema data;

- desfasurarea detaliata a temei conform planului elaborat;

Pentru a elabora lucrarea data, am consultat literatura de specialitate a diferitor autori: Anton Rotam, Adriana Prodan, Aurel Manolescu, Alic Birca care vizeaza managementul resurselor umane in diferite ziare, reviste, monografii si carti de specialitate.

CAPITOLUL I: BAZELE TEORETICE ALE MANAGEMENTULUI RESURSELOR UMANE

1.1 Managementul resurselor umane (MRU) - definitei si istorie

Inainte de a da o definire MRU este necesar a stabili termenul in cauza. Pe parcursul dezvoltarii societatii, problemele legate de studierea resurselor umane au fost si sunt inglobate in expresiile: administrarea personalului, managementul personalului si managementul resurselor umane. Termenul de administrare personala este utilizat, cel mai frecvent, de catre specialistii in domeniu din Federatia Rusa, in timp ce expresia managementul personalului a fost utilizata de catre specialistii occidentali si din SUA pina la inceputul anilor 90 ai secolului XX, fiind, ulterior, substituit cu expresia MRU, ca rezultat al diversificarii activitatilor legate de resursele umane, prin aparitia de noi concepte, cum ar fi: managementul motivational, managementul conflictelor, managementul stresului etc.

Pentru unii autori, cum ar fi: R.Mathis, D.De Cenzo, G.Milcovich, A.Rotaru si altii, nu exista o diferenta de continut intre ,,managementul personalului" si ,,MRU", ci mai mult o diferenta in ceea ce priveste optica abordarii resurselor umane. Prin expresia ,,MRU" autorii respectivi incearca sa senzibilizeze importanta resurselor umane, acordindu-i o atentie sporita din partea conducatorilor organizatiilor, de rind cu resursele materiale si cele financiare ale acestora si totodata, atentionind faptul ca problema in cauza revine nu numai Departamentului de resurse umane, dar si managerilor, indiferent de pozitia ierarhica pe care o ocupa in structura organizationala.

In opinia altor specialisti in domeniu, cum ar fi G.A.Cole, exista o diferenta intre ,,MRU" si ,,managementului personalului". Potrivit acestuia managementului personalului se refera la personalul de specialitate responsabil pentru implementarea obiectivelor-cheie ale organizatiei in materie de resurse umane.

Pentru a pune mai bine in evidenta caracteristicile de baza ale MRU, este necesar sa se defineasca si sa se contureze cit mai exact continutul acestuia. Devenind o stiinta autonoma, ca rezultat al desprinderii de la managementul general, MRU si-a determinat obiectul de studiu, aceasta fiind resursele umane din cadrul organizatiei. In figura 1 este prezentat locul MRU, ca rezultat al desprinderii acestuia de la

managementul general, si care este la fel de important ca si managementul financiar si managementul productiei.

Tabelul 1

Elementele comparative ale managementului resurselor umane in raport cu managementul personalului.

Elementele de referinta Managementul personalului Managementul resurselor umane

Comportamentul Norme si obiceiuri Valori si misiuni

Contractul Elaborarea atenta a contractelor scrise Actiune ,,dincolo de contract,,

Modelul pentru actiune manageriala Procedurile Necesitatile

Initiativele Treptat Integrat

Calitatile manageriale Negocierea Facilitatea

Rapiditatea deciziei Lenta Rapida

Comunicarea Indirecta Directa

Categoriile de posturi Numeroase Restrinse

Proiectarea posturilor Diviziunea muncii Munca in echipa

Selectia Activitatea manageriala, separata Activitate-cheie,integrata

Salarizarea In functie de evaluarea postului in functie de performant profesionala

Pregatirea si dezvoltare Controlul accesului la cursuri Organizatiile de pregatire

Aparitia si dezvoltarea MRU a avut si are multiple influiente favorabile asupra managementului general, deoarece diversitatea metodologiilor aplicate impulsioneaza progresiile cunoasterii stiintifice, ceea ce permit noi dezvoltari

1. Anton Rotam, Adriana Prodan ,,Managementul Resurselor Umane" , ed. Sedcom, editia Il-a Libris Iasi 2001;

2. Aurel Manolescu ,,Manegementul Resurselor Umane", editia IV-a, editura economica;

3. Alic Birca ,,Managementul Resurselor Umane", editura ASEM, Chisinau 2005;

4. Gheorghe Negoescu, Edit Lukacs ,,Managementul Resurselor Umane", ed.,Evrika, Braila 1999;

5. Gheorghe Iosif ,,Managementul Resurselor Umane", ed., Victor, Bucuresti 2001;

6. Georgeta P?nisoara, Ion-Ovidiu P?nisoara ,,Managementul Resurselor Umane", ed.,II-a Iasi, Polirom 2005;

7. Ion Ciobanu ,,Managementul strategic", ed., Polirom, 1998;

8. Letitia Zahiu ,,Managementul Agricol", ed., economica, Bucuresti;

9. Larisa Savga ,,Managementul previzional al necesarului de resurse umane", editura ASEM, Chisinau 1993;