Managementul schimbării - studiu de caz Arctic

1.1 Elemente constitutive ale modelului schimbarii organizationale

Multi manageri considera schimbarea a fi esentiala pentru succesul organizatiei deoarece incurajeaza continuu salariatii sa caute domeniile esentiale in care pot fi intreprinse schimbari.

Initiatorul schimbarii, agentul schimbarii, obiectul schimbarii, tipul acesteia, persoanele influentate de schimbare si evaluarea schimbarii reprezinta principalii factori care trebuie luati in calcul daca se doreste gestionarea eficienta a procesului schimbarii.

Initiatorul schimbarii este persoana care dispune de puterea de a initia sau legitima schimbarea in organizatie.

Agentul schimbarii poate fi o persoana cu influenta din cadrul intreprinderii, adica unul dintre manageri, sau o persoana din exterior, de cele mai multe ori un consultant, care este insarcinat cu implementarea schimbarii.

Necesitatea schimbarii si managementul schimbarii

Conform unei definitii restranse, agentul schimbarii reprezinta persoana care incearca sa modifice conditiile organizatorice existente. Pentru ca schimbarea sa fie incununata de succes este necesar ca agentul schimbarii sa prezinte aptitudini speciale legate de capacitatea de a stabili modul in care trebuie intreprinsa schimbarea, de rezolvarea problemelor legate de schimbare si chiar capacitatea de a influenta oamenii. Acesta nu are puterea de a-i motiva pe oameni sa se schimbe, dar raspunde de realizarea schimbarii.

Conform definitiei si caracteristicilor mentionate agentul schimbarii trebuie sa fie in masura sa intreprinda urmatoarele:

- sa determine care sunt schimbarile structurale sau ale conditiilor de munca pe care le pot suporta salariatii;

- sa influenteze salariatii astfel incat acestia sa colaboreze in noile roluri;

- sa implementeze in mod gradual schimbarea, astfel incat salariatii sa nu fie coplesiti de schimbare.

In cazul situatiilor critice agentul schimbarii trebuie sa apeleze la sustinatori, adica acele persoane care prin relatiile lor personale au o mare putere de influenta asupra persoanelor influentate de schimbare.

Stabilirea obiectului schimbarii trebuie sa fie realizata in functie de eficienta dorita pentru derularea proceselor din cadrul intreprinderii.

Eficienta organizationala este dependenta de resursa umana, de cea structurala si de cea tehnologica. Factorul uman contribuie, prin atitudinile si aptitudinile care-i sunt caracteristice, la cresterea eficientei in conducerea proceselor si in comunicare, in planificare, in coordonare etc. Resursele structurale reprezinta in fapt mijloacele de control ale organizatiei de tipul politicilor si procedurilor, iar cele tehnologice se refera la echipamentele si procesele cu ajutorul carora sunt indeplinite sarcinile planificate.

Obiectul schimbarii poate imbraca forme foarte variate, de exemplu poate fi constituit din modificarea atitudinii managementului si salariatilor in vederea transformarii intreprinderii intr-o organizatie responsabila de siguranta muncii, adica un loc unde nu exista accidente.

Tipul schimbarii este analizat in prisma celor trei optiuni principale la nivelul carora au loc transformari in intreprinderi si anume schimbari tehnologice, structurale si referitoare la comportamentul salariatilor.