Dupa o suta de ani, se pastreaza prapastia dintre formala egalitate juridica si inegalitatea starii reale. Cele doua elemente sunt generatoare de conflicte sociale, necaz si umilinta.
Dar tot de o suta de ani se experimenteaza "modificarea unor legiuiri care nu mai corespund cu realitatea". Structurile politice, preocupate exclusiv de interese de partid, neglijeaza, daca nu chiar ignora ori nu duc pana la capat ce au inceput.
Dupa o suta, de ani ne gasim in aceeasi criza a dreptului in Romania. La o suta de ani de la razmerita taranilor regateni si moldoveni, inca nu sunt studiate temeinic bazele conflictului dintre producator si intermediar. Iar aspectele juridice sunt mult mai complexe. Taranimea rasculata voia sa schimbe acum o suta de ani un ansamblu de norme aberante ori acordate exclusiv cu dedicatie pentru doar cateva categorii de profitori.
Lupta taranimii se indreapta impotriva ordinii juridice existente si taranii credeau ca cele cateva succese obtinute vor duce la aparitia unor noi norme, a unei noi realitati sociale, ce se voia instaurata. Vasile Lupu, fostul deputat taranist si pata de culoare pierduta printre netrebnici, reclama azi abuzurile imobiliare din Romania de dupa 1990. El considera ca nerecunosterea dreptului la fosta proprietate a generat prejudicii de drept de peste 20 de miliarde de euro. Stadiul actual al retrocedarii poate fi definit ca dezastruos tehnic el este inaplicabil. Tot ce s-a facut in realitatea scriptica devine inacceptabil de costisitor, materializarea acestuia in evidente greu de suportat. Romania nu a reusit sa rezolve problematica proprietatii private decat pentru clientela ori preferential. Legislatia a creat noi categorii de profitori. Din nou ne gasim intr-o realitate sociala ce se vrea indreptata.
De mai mult de o suta de ani, de la Independenta pana la Unire ori dupa Primul Razboi Mondial, parcurgand apoi o jumatate de secol de regim strain, necaracteristic firii romanului, pana azi, chestiunea taraneasca intr-o tara eminamente agrara nu-si gaseste mecanismele de adaptare si elaborare a unui discurs politic adecvat cu o gandire realista intr-o realitate sociala fireasca.
De mai mult de o suta de ani, chestiunea taraneasca se rezuma la disputa asupra coordonatelor proprietatii agrare si a distributiei ei in plan socio-economic. Considerata in toate mediile nationale, unde nu se face foame, ca un obiect al unei analize cu vocatie etica, problematica agrara nu-si dezvaluie resursele explicative decat in masura in care dezbaterea publica trebuie a se organiza in jurul problemei dreptatii.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.