Perioada interbelică

Perioada interbelica a avut un rol important pentru literatura deoarece a contribuit la dezvoltarea, si in acelasi timp la modernizarea ei. In aceasta perioada au aparut numeroase reviste si tendinte in evolutia literaturii. Perioada interbelica este cuprinsa intre cele doua razboaie mondiale 1918-1944. Aceasta se caracterizeaza pe plan european prin infrangerea Germaniei, prabusirea imperiului Austro-Ungar si revolutia din Rusia. Pe plan national se realizeaza unitatea nationala si integrarea in ritmul european de modernizare.

Odata cu infaptuirea idealului national, spatiul cultural romanesc cunoaste, imediat dupa 1918, o evolutie fara precedent. In literatura, revirimentul se concretizeaza in experimentari competitive de pe urma carora in toate genurile apar noi modalitati de structurare artistica si noi configuratii stilistice. Pentru cultura si literatura romana, sincronizarea cu formele contemporane ale artei universale devine o necesitate obiectiva. Desprinsa din simbolism, expresia moderna in poezie se imprima tot mai categoric, indiferent de formele si tendintele traditionaliste sau modernniste in care se manifesta. Dincolo de o intelegere diferita a evolutiei poeziei romanesti de dupa Primul Razboi Mondial, innoirea literaturii va fi sustinuta, in egala masura, atat de gruparile cu orientare modernista, cat si cele traditionaliste. Modernistii pledau pentru sincronizarea noastra cu miscarea artistica occidentala, ideosebi franceza, traditionalistii indemnau la explorarea mai in adancime a elementelor folclorice nationale. In fata ,,noii literaturi", aparteneta la unul sau altul dintre curente incepe sa devina mai putin relevant. In valorile sale de exceptie, ,,traditionalitatea, sub raport ideatic, ne apare in vesmantul unei neindoielnicemodernitati expresive" (Z. Ornea, Traditionalism si modernitate), iar delimitarea stricta a celor doua tendinte e atat de nesigura, incat ,,risca intr-adevar sa-si contopeasca sferele" (Ibidem).

In literatura tendintelor umaniste democratice care domina in epoca li se opun forme de ideologie rasista: Fasciste, reactionare. De aceea viata literara cunoaste conflicte si polemici violente. In acest context se impun personalitati ca Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu, Mateiu Caragiale, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, ion Barbu, Eugen Lovinescu, Tudor Vianu.

Reviste si curente

Dupa primul razboi mondial creste numarul ziarelor si revistelor literare. Una din primele reviste este: "Viata romaneasca". Apare la 6 martie 1906 la Iasi sub conducerea lui Constantin Stere, si Paul Bujor. Din 1915 directorul unic al revistei ramane Garabet Ibraileanu. Din 1948 va apare seria care continua si astazi.

In "Viata romaneasca" se pune accentul pe:

- autenticitate si specificul national inteles ca dimensiune sociala, important fiind poporul si rasa

- europenizarea ca asimilare a spiritului national

- simpatia pentru taranime.

In jurul acestei reviste se dezvolta curentul literal cunoscut sub numele poporanism. Dintre scriitori de la "Viata romaneasca" amintim pe Spiridon Popescu, Calistrat Hogas, Jean Bart, Patrascanu, Mironescu, Sadoveanu, Topirceanu, Ionel Teodoreanu si altii.

In literatura romana Eugen Lovinescu teoretizeaza asupra modernismului in revista "Sburatorul" si in cenaclul cu acelasi titlu. Revista "Sburatorul" apare la Bucuresti intre anii 1919-1922 si apoi intre 1926-1927. Il are ca si conducator pe Eugen Lovinescu. Cenaclul "Sburatorul" are o existenta mai indelungata intre 1919-1947. Obiectivele gruparii erau:

- promovarea tinerilor scriitori

- imprimarea unei tendinte moderniste in evolutia literaturii romane.

Primul obiectiv s-a realizat prin lansarea unor nume ca Ion Barbu, Camil Petrescu, Ilarie Voronca, George Calinescu, Pompiliu Constantinescu.

Revista traditionalista "Gandirea" apare la Cluj in 1921 sub conducerea lui Cezar Petrescu si Cucu. In 1922 revista se muta la Bucuresti si trece sub conducerea lui Nechifor Crainic. Va continua sa apara pana in 1944. Scriitorii traditionalisti au cautat sa surprinda in operele lor particularitatile sufletului national prin valorificarea miturilor autohtone si credintelor stravechi.

Dintre scriitorii traditionalisti amintim Lucian Blaga, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, iar dintre prozatori Cezar Petrescu, Mateiu Caragiale si dintre dramaturgi Adrian Maniu si Lucian Blaga.

"Revista fundatiilor regale" care apare lunar la Bucuresti in doua serii. Prima intre 1934-1945 si a doua intre 1945-1947. Revista isi propune sa fie o publicatie cu radacini in toate domeniile activitatii nationale. Primul redactor sef al revistei este Paul Zaripol, care orienteaza revista pe directia maioresciana. Dupa 1934 conducerea revistei o ia Camil Petrescu si apoi Dumitru Caracostea. Seria noua apare sub conducerea lui Al. Rosetti.

Dintre colaboratori ai revistei amintim pe Tudor Arghezi, Gala Galaction, Ion Barbu, Hontensia Papadat Bengescu.

In aceasta perioada apar publicatii de avangarda. Avangardismul european are ca punct de plecare curentul nonconformist numit dadaism. Acesta a fost initiat la Zurich de Tristan Tzara.

Constructivismul romanesc s-a grupat in jurul revistei "Contemporanul" condusa de Ion Vinea. Constructivistii subliniau necesitatea unei corespondente intre arta si spiritul contemporan al tehnicii moderne care inventeaza forme noi, conturand natura, Ion Vinea a solicitat ca si colaboratorii ai revistei pe scriitorii Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu, dar si pictori si sculptori dintre care Constantin Brancusi. Sunt si alte reviste constructiviste ca "Integral" si "Punct".

Suprarealismul a fost teoretizat si practicat la revistele "Alge" si "Urmuz". Suprarealismul urmarea prin programul sau patrunderea artei in planul inconstientului, al visului, al delirului in care spatiile umane scapa controlul constientei. Dintre reprezentatii suprarealismului amintim pe plan European: Louis Aragon, dintre pictori Picasso, iar dintre scriitorii romanii Aurel Baranga, Sasa Pana si chiar Tudor Arghezi.

PROZA

Anii interbelici se caracterizeaza in literatura romana printr-o remarcabila dezvoltare a romanului care in scurt timp atinge nivelul valoric european. Romanul romanesc isi largeste tematica, el cuprinzand medii sociale diferite si problematici mai bogate si mai complexe.

Aparitia in 1920 a romanului << Ion >>, de Liviu Rebreanu, marcheaza deplina izbanda a acestei specii ("Ciocoii vechi si noi" a lui Nicolae Filimon, "Romanul comanestilor" a lui Duliu Zamfirescu, "Mara" de Ion Slavici si "Neamul soimarestilor" de Mihail Sadoveanu). << Ion >> este insa primul roman romanesc comparabil cu capodoperele universale prin impresia coplesitoare de viata pe care o degaja.

1. ,,Sinteze de istoria literaturii romane" - Sanda Rodian

2. ,,Istoria literaturii romane de la origini pana-n present" - G. Calinescu

3. ,,Sinteze de literatura romana" - Constantin Ciopraga

4. ,,Alchimia textului poetic" - Lacrimioara Vulpes

5. Limba si literatura romana -manual pentru clasa a XII-a - Marin Iancu si Alis Popa