Dupa cum se stie Ion Barbu a fost si matematician iar modul de a gandi in spiritul abstract al matematicii s-a impus si in planul reprezentarilor poetice. Poezia lui e provocata de contemplarea lumii in totalitatea ei, de dorinta de comunicare cu Universul in ce are el ca esenta, dincolo de infatisarile de suprafata. Starea poetica barbiana este o stare de intelectualitate. Toate acestea determina o tensiune sufleteasca puternica.
Intr-un interviu acordat lui Felix Aderca, din 1927, creatia lui Ion Barbu era impartita in patru etape: parnasiana, antonpannesca, expresionista si ,,saradista". In studiul din 1935, Introducere in poezia lui Ion Barbu, Tudor Vianu propune trei etape: parnasiana, baladic-orientala si ermetica. Aceasta din urma impartire a devenit clasica.
Prima etapa este cea parnasiana, a versurilor publicate intre 1919 si 1920 in ,,Sburatorul": Lava, Muntii, Copacul, Banchizele, Pentru Marile Eleusinii, Panteism, Arca, Pytagora, Raul, Umanizare s.a. Scurte si riguroase ca forma (cateva sunt sonete), poeziile propun un univers tematic restrans. Barbu descrie peisaje mineralizate, forme ale geologicului si ale florei, evoca zeitati mitologice sau surprinde procese de constiinta.
Poezia Umanizare scoate in evidenta un conflict dramatic al fiintei umane care, in aspiratia ei spre absolut, trebuie sa opteze intre doua principii: intelectual si senzual, intre contemplatia ,,apolinica" si trairea ,,dionisiaca". Poezia, spune Barbu, le impaca pe amandoua intr-un proces unic, intr-o sinteza, in care Gandirea se transfigureaza luand forme concrete de ,,sunet, linie, culoare". Ideea devine ,,muzica a formei in zbor, Euritmie", deci intuitie a esentei lumii.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
