Teza de fata isi propune sa realizeze o analiza cuprinzatoare a simbolismului pe doua planuri:
in primul rand, sa studieze monografic si cat mai complex curentul simbolist in perspectiva
europeana si nationala, ecourile sale in lirica romaneasca si, in special, in poezia lui George
Bacovia; apoi sa elucideze originalitatea simbolismului romanesc si a bacovianismului, in planul
contributiei lor la innoirea poeziei din Republica Moldova. Este un fapt cert ca nici la ora actuala
fenomenul de mare amploare si cu impact decisiv asupra literaturii romane postbelice, care a fost
simbolismul, nu se bucura inca de o justa si completa reconsiderare in critica romaneasca din
Moldova. Mihai Cimpoi, axat mai mult pe operele lui Eminescu si Blaga, dezvaluie unele amprente
ale miscarii simboliste in ,,Istoria literaturii romane din Basarabia" (2003): ,,Poezia basarabeana,
mesianica si mistica in continuare, cunoaste o faza simbolista ce-i da o deosebita stralucire valorica"
[1, p.43]. Dar criticul nu examineaza sansele noii tipologii poetice, menite sa depaseasca
reductionismul modelelor anterioare.
Actualitatea temei
este motivata, in primul rand, de imperativul unui studiu special despre
autohtonia simbolismului european si a bacovianismului in mediul cultural basarabean.
Am pornit de la ipoteza ca, in ciuda pluralitatii interpretative a simbolismului sau a divergentelor
de orientari - pragmatica, semiotica, stilistica lingvistica, ... - in studiile dedicate simbolismului
european si al celui romanesc exista puncte de vedere comune, concepte care pot fi valorificate,
discutate, reevaluate, precum bacovianismul.
Alta problema, care ne-a preocupat si careia vom incerca sa-i dam un raspuns, a fost
adaptabilitatea unei miscari literare. Chiar daca simbolismul este un curent universal, el poate fi
,,adaptat" sau chiar impamantenit intr-o literatura mai tanara, ca a noastra. Tudor Vianu sustinea ca
orice comunicare e simbolica si orice simbol e comunicativ. Intentionam sa descoperim elementele
unificatoare ale revolutiei simboliste in poezia romana, radacinile comune ale fenomenului literar
romanesc: bacovianismul.
Ne-am propus sa abordam o problema majora, dar putin cercetata, cea a definirii in ce masura
este sau poate fi bacovian un poet sau altul din Basarabia? Fara indoiala ca n-am mers pe calea
clasamentelor sau a reproducerii intregii liste de poeti basarabeni de diferite orientari. Prin validare
axiologica, exploram metoda comparatista, integratoare.Pentru a argumenta ca pana si poetul
national Grigore Vieru este intr-un fel neobacovian (,,Un Bacovia de semn intors"), vom apela la
doua carti fundamentale, in premiera, semnate de valorosul critic roman Theodor Codreanu:
,,Complexul Bacovia"(2003) si ,, Duminica Mare a lui Grigore Vieru"(2004).
Punctul forte al prezentei investigatii il constituie ,,autohtonizarea" bacovianismului, care, in
conceptia noastra, nu modifica specificul national(regional), nu amplifica valorile autohtone, ci le
innoieste, succedand modelul cultural european. Consideram necesara elaborarea unei filozofii a
culturii cu tema: autohtonismul spatiului romanesc, dar fara suprasolicitari. Un astfel de tratat ne-ar
aduce un spor de cunoastere in relatia dintre ,,autohtonizant" - cel care transmite mesaje (emitator)
- si ,,autohtonizat" (receptor), dintre constiinta celui care scrie(picteaza, compune muzica...) si a
celui care gusta, plus constiinta critica.
Dificultatea demersului este data de o serie de interpretari discordante ale procesului liric
basarabean de pe pozitiile ,,Centrului", care refuza blandetea unui tratament filantropic, si
viceversa: de percepere si receptivitate ,,bolnavicioasa" a noului de catre ,,margine". Unii poeti si
critici literari din tara, pe rol de ,,autohtonizant" sunt receptati de ,,autohtonizatii" de la Chisinau
drept niste ,,demolatori".
Daca ne raportam la contextul epocii si al temei in discutie, remarcam anumite progrese
cronicaresti ale exegetilor simbolismului la nivel de tara, mai putin in Basarabia. Nu s-au stabilit
inca relatiile organice intre diferite epoci si teritorii culturale romanesti pe criteriul vocatiei si al
durabilitatii in timp a operei literare. Critica de la ,,Centru" inca n-a devenit, in teritorii, o prezenta
constanta, combatanta, orientativa, nu doar inregistratoare.
Obiectivele propuse
in teza se rezuma la definirea istoricului si specificului curentului
simbolist in literatura si celelalte arte din Franta, Romania si alte tari (am constatat ca Bacovia,
aidoma sculptorului Brancusi sau a povestitorului Andersen, a facut o pictura psihologica a locurilor
si a starilor sufletesti, a creat un univers fals care ilumineaza, sustine si poate modifica realitatea);
evidentierea evolutiei si a involutiei literaturii regionale din Basarabia in contextul literaturii
nationale; analiza hermeneutica a bacovianismului si depistarea unor afinitati de stil si viziune a
poetilor romani de pe ambele maluri ale Prutului; reliefarea trasaturilor postbacovianiste in
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
