Originea Limbii Române

Definitia genealogica:

Limba romana este limba latina vorbita in mod neintrerupt in partea orientala a imperiului Roman, cuprinzand provinciile dunarene romanizate (Dacia, Panonia de sud, Dardania, Moesia Superioara si Inferioara),din momentul patrunderii limbii latine in aceste provincii si pana in zilele noastre.

Aceasta limba a suferit, insa, transformarii neincetate, atat prin evolutia ei normala, cat si prin influenta exercitata de limbile cu care a venit in contact.

Teritoriu de formare:

Limba romana s-a dezvoltat pe o baza teritoriala larga romanizata cuprinzand Dacia nord-dunareana propriu-zisa si teritoriile care n-au intrat sub autoritatea romana, fiind locuite de catre "dacii liberi".

Latina dunareana, impreuna cu latina vorbita pe coasta Dalmatiei si, pana catre jumatatea a II-a a sec. al III-lea e.n., impreuna cu latina vorbita in Italia, face parte din grupul oriental al limbii latine.

Dalmata era vorbita pe coasta Marii Adriatice si a disparut astazi cu totul.

Cucerirea si romanizarea Daciei:

Cucerirea Daciei a fost pregatita de o serie de masuri cu caracter militar si administrativ care a facut posibila transformarea acesteia in provincie romana.

Procesul de romanizare a avut loc in trei etape: prima fiind cea preliminara, din secolul 2 i. Hr. pana in 106, in care autohtonii geto-daci au avut contacte sporadice cu romanii, adica romanii atacau N Dunarii, iar populatia geto-daca ataca la S de Dunare.

A doua faza este romanizarea propriu-zisa din 106 care s-a facut masiv. Romanizarea are loc nu numai in Dacia , ci si in Moesia care cuprindea si Dobrogea cucerita de romani in anul 28 i.Hr. .Dacii liberi intra si ei procesul de romanizare mai ales prin intermediul comertului. Acestia ocupau centrul si nordul Moldovei, nordul Transilvaniei.

Iar cea de-a treia etapa este dupa 271, dupa retragerea aureliana. Pe teritoriul Daciei a ramas o populatie puternic si ireversibil romanizata iar la sud de Dunare s-au retras doar armata si administratia.

Crestinismul:

Crestinismul patrunde in Dacia sub forma latina in perioada secolelor III-VIII, prin intermediul colonistilor. Pentru crestinism pledeaza descoperirile arheologice, epigrafice, numismatice cum ar fi: monumente funerare inchinate unor martiri de la Niculitel, existenta unor biserici si episcopii, (la Tomis- episcopul Teotim I ), obiecte cu inscriptii crestine(la Tomis, Germisara, Midia si altele), dar si cuvinte care desemneaza elemente crestine: Dumnezeu-domine Deus; inger-angelus; Duminica-Dies Dominica si altele.

Limba latina:

Pe langa procesul de romanizare a populatiei au existat si procese de romanizare lingvistica si culturala.

Romanizarea lingvistica este un proces lent de invatare a limbii latine de catre bastinasi si uitare treptata a limbii autohtone. Romaniza-

rea culturala este procesul de deprindere, adaptare, integrare a popu-

latiei bastinase in cultura si civilizatia romana. Limba romana se formeaza cu ajutorul "limbii vulgare"(populare).Aceasta poate fi definita ca un ansamblu de tendinte ale limbii vorbite, realizate, in timp si spatiu dupa imprejurari ea apare ca o limba omogena.

In limba latina raman aproximativ o suta de cuvinte de origine daca: tap, mos, viezure, parau, jumatate, vatra, strugure si altele. In secolele VII-VIII, limba romana se formase si apare limba romana comuna care se imparte in doua dialecte majore: daco-roman si aroman. Dialectul daco-roman are ca ramura de baza istoromana iar cel aroman meglenoromana.

Procesul de romanizare a inregistrat opozitii fie in zonele civilizate, fie in zonele mai putin civilizate.

Vocabularul limbii romane:

Structura gramaticala a limbii romane este de origine latina. In timp asupra cuvintelor actioneaza legile fonetice:

1.- caderea consoanelor finale(m,n,t,s)

2.- "l" intervocalic trece la "r"

3.- "ll" ramane "l"

4.- "o" se transforma in diftongul "oa"

5.- "b" trece in "v" si apoi cade

6.- "b" initial se pastreaza

Exemple:

filum > filu > firu > fir

solem > sole > sore > soare

gula > gura

callis > calli > cali > cale

caballus > cabalu > cal

Caracterul esential al latinei ca sta la baza romanei si evolutia ulterioara a limbii constituie trasatura caracteristica a limbii romane, singura supravietuitoare a latinei vorbite odinioara in Peninsula Balcanica si in provinciile dunarene ale Imperiul Roman.

Limbile Balcanice:

Analiza genealogica a limbii romane dovedeste latinitatea iar structura ei este latina. Oricat de mult s-a indepartat limba romana de tipul latin si oricat s-ar indeparta in cursul evolutiei sale ulterioare, nimic nu se va schimba prin aceasta in raporturile de filiatie dintre latina si limba romana aceasta fiind pur si simplu transformarea potrivit imprejurarilor a celei dintai. Deci , daca latinitatea limbii este un fapt incontestabil, nu este mai putin adevarat ca limba romana contine elemente care ne indreptatesc sa o consideram pe alt plan o limba balcanica.

Dar cateva dintre particularitatile fonetice sau gramaticale ale limbilor care fac parte din "uniunea lingvistica" balcanica se regasesc si in unele limbii vecine care nu fac parte din "uniune" ."Teoria substratului" nu este suficienta pentru a explica aceste coincidente intre limbile neinrudite genealogic.

Elementele comune ale limbilor balcanice se explica prin traiul comun al popoarelor din Peninsula Balcanica. Crestera oilor practicata de populatiile de limba slava meridionala din Peninsula Balcanica, de populatiile de limba romana si de albanezi, a jucat un rol important prin deplasari pastoresti ale acestor populatii; care s-au petrecut in decursul secolelor, favorizand contactul dintre oameni vorbind limbi diferite si provocand amestecul limbilor.

Vechea nomenclatura romana a tarii a fost inlocuita ,treptat, cu cea slava, cand nu a fost adoptata in forma ei originala si pastrata in limba cuceritorilor.

Raspandirea populatiei de limba romana: prezenta unor popoare romanizate in aceste parti occidentale ale Peninsulei Balcanice este normala. Ea nu exclude persistenta unui element romanizat la nordul Dunarii in regiunile ce fusesera odinioara sub stapanire romana. Existenta unei populatii la nord de Dunare e de altfel dovedita de sapaturile arheologice.

Limba romana se vorbea pe un teritoriu intins nord si sud dunarean, ce cuprindea in partea partea lui meridionala, bazinul Dunarii

- Al. Rosseti: "Istoria limbii romane", Editura Cartea Romaneasca, Bucuresti, 1987

- I. Fischer: "Latina dunareana", Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1985