Neomodernismul

Neomodernismul

Neomodernismul constituie o orientare manifestata in literatura romana si situata, cronologic, in perioada 1960-1980. Generatia anilor '60 este reprezentata de poeti precum: Nichita Stanescu, M. Sorescu, Ana Blandiana sau I. Alexandru. Prin intermediul acestora, realismul socialist este parasit, poezia capata alte forme, se deschide perspectiva neomodernismului.

Trasaturi ale liricii:

- Expansiunea imaginatiei

- Luciditatea si fantezia

- Sensibilitatea si ironia

- Exotismul si confesiunea

- Elemente suprarealiste

- Universul afectiv al omului contemporan

- Formulele artistice se diversifica

- Ambiguitatea limbajului

- Preferinta pentru metafora de toate tipurile

- Cultivarea marilor teme existentiale

- Intelectualismul

N. Stanescu - limbajul poetic surprinzator

M. Sorescu - limbajul simplu, ce implica parodia, umorul

A. Blandiana - limbajul metaforic

I. Alexandru - limbajul solemn, cu tonalitati de imn

Directii ale neomodernismului, stabilite de E. Simion in ,,Scriitori romani de azi":

- Poezia poeziei; criza de identitate; un poet al transparentei - N. Stanescu

- Concretizarea simbolurilor - Cezar Baltoj

- Poezia; expresionism taranesc - Ion Alexandru

- Ironisti si fantezisti: M. Sorescu, M. Ivanescu

- Lirica feminina; spiritualizarea emotiei - Ana Blandiana, Constanta Burea