Maitreyi

Maitreyi, de Mircea Eliade

Allan este un tanar inginer englez care, atras de exotismul Indiei, dar si dornic de a-si face o cariera, se angajeaza la o societate de canalizare a deltei. Mai intai desenator tehnic apoi insarcinat sa supravegheze lucrarile la Tambuk si la Assam,in jungla se imbolnaveste de malarie si este spitalizat.

Inginerul Narendra Sen , cu studii la Edinburgh,il invita pe Allan sa locuiasca in casa lui in timpul convalescentei. Pe langa ajutorul pe care i l-ar da tanarul englez faptul de a locui intr-o famile, Narendra Sen intentioneaza sa-l adopte ca fiu pe Allan , iar apoi sa se mute cu toata familia in Anglia, pentru ca in India incepuse revolutia. Dar Allan afla mult mai traziu de la Maitreyi adevaratele intentii ale inginerului, dupa ce crezuse la inceput ca Sen vroia sa-l insoare cu fica lui.

La prima intalnire cu Maitreyi , cand alegea carti pentru vacanta de Craciun, Allan este frapat neplacut de trasaturile fizice si vestimentare de un exotism marcat al tinerei bengaleze, dar cate un detaliu(culoarea pielii,bratul,rasul) poarta forta fascinatoarea erotismului.

Cand Maitreyi vine sa-l viziteze la spital impreuna cu tatal ei , Allan se simte tulburat in prezenta fetei, desi nu-si explica motivul acestei reactii Cand se muta in casa lui Sen , Allan recepteaza realitatea ca un european si crede ca familia lui Sen ii incurajeaza apropierea de Maitreyi. In primele luni nu se gandeste la dragoste, dar se simte atras de misterul fetei. Treptat, tanarul englez este fascinat de viata familiei bengaleze, dar si de complexitatea sufletului Maitreyiei, adolescenta senzuala si inocenta in acelasi timp. Allan incepe sa ia lectii de bengaleza de la Maitreyi , iar el o invata in schimb limba franceza. Cu floarea rosie pe care i-o ofera tanarului , Maitreyi denclanseaza involuntar jocul seductiei. Seductia continua cu jocul cartilor , in biblioteca, apoi cu jocul privirilor, al mainilor, al atingerilor si al picioarelor.

Diferenta dintre cele doua mentalitati, orientala si occidentala, este pusa in evidenta de conceptia despre iubire a celor doi tineri, exponenti ai acestor mentalitati.

Maitreyi ii marturiseste lui Allan ca a fost mai intai indragostita de un pom "cu 7 frunze", apoi a iubit ani in sir un tanar care i-a daruit o coroana de flori intr-un templu, pentru ca in cele din urma sa se lege cu juramant de Tagore, modelul ei spiritual si gurul sau. In schimb, iubirile lui Allan fusesera doar trupesti, fara spiritualitate.

Desi initial isi neaga sentimentele, autoanalizandu-se cu luciditate,Allan se lasa prins de jocurile Maitreyiei, tranversand toate etapele iubirii: inceputul ("eu n-o iubesc", "ma turbura, ma fascineaza, dar nu sunt indragostita de ea"), instalarea ("ma amuz doar"), cresterea ("nicio femeie nu m-a tulburat atat"), apoteoza ("suferinta mea","vrajit si indragostit"). Tanarul e gata sa isi abandoneze religia si sa treaca la hinduism, crezand ca asa se poate casatori cu Maitreyi.

Maitreyi crede ca "unirea noastra a fost poruncita de cer". Inainte de a se darui lui Allan, tanara oficiaza o logodna mistica, savarseste un juramant cosmic-legamantul dragostei-in preajma Lacurilor, in fata pamantului, a apei, a padurii, a cerului si ii daruieste lui Allan un inel. Scena logodnei reprezinta o chintesenta a ritualurilor telurice primordiale in care se imbina simturi si senzatii puternice, cu o adoratie aproape vie a cosmosului.

Insa fericirea indragostitilor nu dureaza, fiindca sora Maitreyiei, Chabu, indragostita incostient de Allan, tradeaza secretul lor. Narendra Sen il alunga pe Allan, care abia acum afla ca o casatorie cu Maitreyi era imposibila, deoarece ea apartinea celei mai nobile caste indiene, a brahmanilor, iar casatoria cu cineva din afara castei sale ar fi insemnat degradarea intregii familii.

Ruptura aduce supliciul , boala, martirajul in casa inginerului Sen: tatal orbeste, Chabu moare in urma unor crize de nebunie. Brutalizata de tata , Maitreyi ia asupra sa toata vina. In incercarea de al regasi pe Allan si de a-si implini destinul prin iubire,sperand ca va fi alungata din casa, ea se da vanzatorului de fructe, dar sacrificiul este inutil.

Disperat , Allan rataceste o vreme pe strazile din Calcutta, iar apoi se retrage in Himalaya,unde traia in plan contemplativ i-ar putea asigura purificarea. Episodul iubirii pasagere cu Jeenia Isaac ii confirma faptul ca traise alaturi de Maitreyi iubirea absoluta.Plecarea in India ii apare ca o izbavire. La Singapore, unde obtinuse o slujba, se intalneste dupa un timp cu J. , nepotul doamnei Sen,care ii povesteste de incerceare disperata si inutila pe care o facuse Maitreyi de a fi alungata de acasa.

Deznodamatul dramatic exprima regretul pentru aceasta despartire impusa. Intrebarile care il framanta pe Allan si finalul deschis al romanului sugereaza ca nici distantarea temporala si nici rememorarea faptelor in acest roman-jurnal nu pot destrama misterul iubirii Maitreyiei.