Junimea

Odata cu unirea Principatelor Unite in 1859 s-a asigurat un cadru social-politic prin care se facilita si dezvoltarea culturii. Totodata, sub domnia lui Al. I. Cuza, a crescut grija acordata invatamantului, teatrului, literaturii.

"Junimea" a aparut ca o continuare a preocuparilor pasoptiste in domeniul limbii, al literaturii, al culturii. Si pentru pasoptism si pentru junimism ramane fundamental specificul national. Deosebirile constau in atitudine: pasoptismul avea o atitudine a freneziei, a elanului, a avantului utopic; junimismul a avut o atitudine sobra, echlibrata, cu mult spirit critic. O alta deosebire este si varsta estetica, pasoptismul reprezentand un elan adolescentin in cultura romana, fundamentat pe principii romantice, dar fara a respinge clasicismul, in timp ce junimismul reprezenta o maturizare a culturii romane fundamentata pe principii clasice, dar fare a respinge romantismul.

Tudor Vianu definea "spiritul junimist" prin "spirit filosofic si oratoric gust academic si clasic, ironie si spirit critic". Prin toate aceste trasaturi, "spiritul junimist" a adus in epoca , asa cum afirma Tudor Vianu, inceputul functionarii sigure si la obiect a spiritului critic, cresterea nivelului de existenta fata de intelectualul roman, primatul esteticului, cultivarea gustului artistic, dezvoltarea unei literaturi nationale originale.

Societatea Junimea a luat fiinta la Iasi in anul 1863, din initiativa unor tineri reintorsi de la studii din strainatate, in frunte cu Titu Maiorescu, Petre P. Carp, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi si Teodor Rosetti. Ei isi incep activitatea prin organizarea unei serii de prelegeri populare. printr-o formula masonica, junimistii cind vorbeau despre asta spuneau: "Originea Junimii se pierde in negura timpului". Cursul public pe care Titu Maiorescu il tinuse cu un an mai inainte, curand dupa instalarea sa la Iasi, dovedise existenta unui auditoriu cultivat, in stare sa se intereseze de problemele stiintei, expuse in formele unei inalte tinute academice. Experienta este reluata in februarie 1864 cu puteri unite. In cursul aceluiasi ciclu, abordand probleme dintre cele mai variate, Carp si Pogor vorbesc de cate doua ori, iar Titu Maiorescu de zece ori. Apoi "Prelectiunile populare" devin o lunga traditie a "Junimii" din Iasi. Timp de saptesprezece ani ele se urmeaza neincetat, mai intai asupra unor subiecte fara legatura intre ele; apoi, din 1866, grupate in cicluri unitare; in fine, din 1874, prin interventia noilor membri, Lambrion si Gheorghe Panu, asupra unor teme cum ar fi istoria si cultura nationala. Astfel, de unde mai inainte se vorbise despre Elementele de viata ale popoarelor si despre Cartile omenirii, cicluri din 1874 si 1875 limiteaza preocuparile la elmentele nationale ale culturii noastre si la influentele consecutive exercitate asupra poporului roman. Curand, prin darul basarabeanului Casu, nepotul lui Pogor, completat prin cotizatiile membrilor ei, "Junimea" devine proprietara unei tipografii, trecuta mai tarziu in alte maini. Asociatia infiinteaza si o librarie, pusa sub supravegherea lui Vasile Pogor, dar disparuta si ea dupa o scurta functionare. Existenta tipografiei permite "Junimii" publicarea, incepand din 1867, a unei reviste: Convorbiri literare, puse de la inceput sub conducerea lui Iacob Negruzzi. Aceasta publicatie se va bucura de cel mai inalt prestigiu in istoria literaturii romane. Ea a impus, inca de la aparitie, o directie noua, moderna, intregii noastre culturi, definindu-se prin