Ipostaze ale Fantasticului

Desi inceputurile gandirii fantastice se pierd in timp, urcand spre zorii acestuia, literatura propriu-zis fantastica este un fenomen de arta mai recent, deoarece nu toate creatiile literare ce utilizeaza moduri ale perspectivei fantastice se incadreaza in genul respectiv.

Opere antice, precum Eneida si Odiseea, desi relateaza intamplari fabuloase si pun in scena fiinte dintre cele mai uluitoare, nu sunt fantastice, in primul rand datorita genului cultivat -epopeea-, ce presupune o anumita atitudine a naratorului fata de faptele evocate: el da, astfel, relief unor scenarii fixate de traditie, unde elementul de tip miraculos presupune o codificare religioasa si poetica, fiind acceptat prin consens general.

Etimologia cuvantului fantastic

Termenul fantastic provine din greaca veche, unde adjectivul phantastikos, semnificand capacitatea de ,,a crea imagini", de ,,a imagina", exista alaturi de o intreaga familie lexicala: phantasia, cu sensul de ,,imagine", ,,idee" si phantasma, desemnand o ,,aparitie", o ,,fantoma".

Latina va pastra aceleasi nuante semantice, la care va adauga altele noi: phantasia, insemnand ,,imagine", ,,idee", dar si ,,viziune", ,,imaginatie", phantasma, trimitand la ,,aparitie", ,,fantoma", ,,viziune a inchipuirii"si phantasticus, ,,privitor la imaginatie" si ,,produs al imaginatiei".

Toate limbile europene au adoptat, cu mici variatii fonetice, aceasta ultima radacina (fr. fantastique, ital. fantastico, germ. phantastich, engl. fantastic, rus fantastika), fiecare dezvoltand nuante proprii.

O perspectiva diacronica evidentiaza faptul ca de-a lungul timpului si pana azi, termenul a cunoscut o serie de acceptii cu conotatii pozitive sau peiorative, precum: ,,posedat" (Evul Mediu), ,,produs al spiritului alienat" (Renastere), ,,neverosimil", ,,bizar", ,,extravagant", ,,in afara realitati", ,,imaginar" (secolul al 17-lea).

Prima atestare a termenului, in limba romana, ii apartine lui Miron Costin, in Letopisetul tarii Moldovei de la Aron Voda incoace, unde ,,om fantastic" este echivalent cu ,,individ cu sistemul nervos dereglat" (,,Tiran direptu fantastic, adeca buiguitoriu in ganduri"). In secolul al 19-lea termenul aduce si ideea de ,,capriciu", de ,,frivolitate", dar si pe acela de ,,himeric" (Dictionnaire de l'Academie, 1831), pentru ca in secolul urmator sa induca o multitudine de sensuri:

- DEX: ,,creat, plasmuit de imaginatie", ,,ireal" ;

- Larousse: ,,ireal", ,,care nu exista in realitate", la care se adauga si sensul de ,,himeric";

- Micro Robert: ,,care este creat de imaginatie", dar si ,,fabulos", ,,supranatural".

In mod uzual, termenul are si sinonime superlative precum ,,formidabil", ,,senzational", ,,nemaiintalnit", ,,extraordinar", adesea cu conotatii negative.