Figura ifigeniei în opera lui Euripide, Goethe și Mircea Eliade

In zorii gandirii sale deductive, omenirea a creat lucruri carora periodic ea li se adreseaza. Transmiterea lor s-a facut printr-un instrument extrem de divers: semn, gest, rit, simbol, grai oral si scriere. Alaturi de miturile existente, omenirea a compus de-a lungul istoriei o serie de alte mituri. Pe unele le-a uitat, pe altele le-a rememorat. In aceste imprejurari, oamenii au simtit nevoia de a-si redefini pozitia spirituala fata de mitologie, fata de ansamblul in sine al miturilor. Aceleiasi agonii de redefinire a pozitiei fata de mit i se circumscrie si lucrarea de fata, ce-si ia drept argument major certitudinea ca mitul a intrat de mult in circulatia larga a culturii scrise. Mitul este cea mai veche stare culturala a mintii omenesti si astfel el acopera, in modurile cele mai diferite, aproape toate formele ulterioare ale gandirii omenesti.

Mitul a turnat in propria-i matrice fapte, evenimente si fenomene reale, din spectacolul insolit si enigmatic al lumii, dar care depaseau puterea de intelegere a spectatorului. Acest spectator era mai totdeauna victima, beneficiar sau privitor implicat emotional, nu si fizic, in marginea enigmelor si incifrarilor spectaculare ce vor fi avut loc. In acest sens, o observatie are dreptul sa se impuna cu titlu de axioma: fantezia oamenilor, niciodata, in nici un timp, n-a fost si nu este capabila sa nascoceasca nimic de unde n-a fost si nu este nimic. Omul nu putea sa-si imagineze ansamblul atator mistere si enigme cate incorporeaza miturile, daca n-ar fi avut un sprijin in cunoasterea concreta a lumii inconjuratoare. In acest sens, primele dezvoltari epice asupra miturilor au fost elaborate intr-un cadru mistic, generatiile urmatoare sporind materia primordiala a naratiunii. Incluse apoi intr-un sistem incifrat cu valoare initiatica, aceste mosteniri au fost incorporate, o data cu trecerea timpului, drept sistem de codificare de catre religiile ce s-au organizat in jurul acestor mitologii. Organizarea ecleziastica ce a realizat dogmatizarea intregului corp mitologic sub forma de ritual, a constituit pasul urmator. Prin faptul ca miturile omenirii s-au format in anumite etape de tensiune psiho-sociala, ele corespund intr-o anumita masura etapelor de modificare structurala a conditiei umane.

- - - - -

1 Andre Bonnard, Civilizatia greaca, vol. I, Bucuresti, Ed. Stiintifica, 1969, p. 156.

2 George Calinescu, Estetica basmului, Bucuresti, Ed. pentru Literatura, 1965.

In capitolul ,,Oamenii si zeii", autorul elvetian arata ca in patria lui Homer, Hesoid si Eschil, credintele religioase aveau radacini mitologice si folclorice. ,,Mitologia greaca are aspectul incarcat si stufos al unui folclor. In realitate este si un folclor" 1. Asadar stravechiul folclor a creat in epoca preliterara mituri, legende istorice, basme, cantece populare si imnuri religioase. A urmat apoi un proces de fuziune a acestora cu creatia culta, adica, dupa G. Calinescu 2, zestrea poetica a infloritoarei civilizatii egeene din mileniul al ll-lea i.e.n. ca de altfel si legendele mitologice eline au un sambure de adevar istoric.

Mit si rit sunt expresiile complementare ale aceluiasi destin, ritualul constituind aspectul liturgic al mitului, iar mitul insemnand realizarea unui destin de-a lungul unei istorii traite. Dezvolr

9 r var doctrinar in mit nu este doar o simpla fabula. Ideea de tacere inclusa in notiunea de mit este legata de intamplarile, faptele, lucrurile care prin natura lor nu pot fi exprimate altfel decat prin simboluri. De pilda, Ifigenia este simbolul jertfei intru credinta. Tendintele relevate de mituri sunt modele prezente pe fundalul oricarui timp istoric, asemenea unei amintiri ancestrale reluate mereu de cei ce sunt supusi repetarii ei, deoarece orice activitate umana esentiala devine tematica si interativa. Sub oricare din ipostaze, mitul se prezinta ca un exemplu logic de actiune, pasiune si spiritualitate, finalitatea lui permitand distingerea celor trei cai de implinire metafizica: actiunea, iubirea si cunoasterea. Sub aspectul lor istoric, aceste modalitati existentiale pot lua chipul unui erou aflat fie in cautarea bogatiei (Cresus), fie in cautarea sfinteniei (Buddha), fie in cautarea propriei sacralitati (Ifigenia) 1.

- - - - -

1 Cf. Victor Kernbach, Miturile esentiale, [Bucuresti], Univers Enciclopedic, 1996, pp. 7-16.

Logica miturilor este dominata in toate cazurile de o mentalitate persistenta in atitudinea si constiinta lumii fericite de a-si putea proiecta sperantele, temerile sau pasiunile desemnate in eroii mentionati. De-a lungul istoriei insa, in aceasta imensa desfasurare de triumfuri si catastrofe nici un destin nu poate epuiza o tema mitica in totalitatea ei, asa cum , daca am reduce mitul Ifigeniei la semnificatia lui originara, am obtine prin interpretare halo-ul si nu centrul vital de interpretabilitate.

I. MITOLOGIE SI LITERATURA

Introducere

Mit - definire (Mircea Eliade, Lucian Blaga)

Coordonate ale gandirii mitico-simbolice (Evseev)

Mit - clasificare (Eliade, Blaga, Clio Manescu)

Mit si istorie

Mit si limbaj

Mit si literatura

In incercarea sa de a defini literatura, Mircea Eliade ajunge la concluzia ca ea este ,,fiica" a mitologiei si ca interesul pentru naratiune face parte din modul de a fi al omului in lume: ,,Se stie ca literatura, orala sau scrisa, este fiica mitologiei

A. Bibliografia operei

Eliade, Mircea, Ifigenia, piesa in trei acte, cinci tablouri, in

,,Manuscriptum", revista trimestriala editata de Muzeul

Literaturii

romane, Bucuresti, nr. 1(14), 1974, anul V.

Euripide, Ifigenia in Aulida, traducere in versuri de P. Dulfu, premiata de

Academia Romana, Bucuresti, Ed. Librariei Leon Alcalay, f. a.

Euripide, Ifigenia in Taurida, in Euripides, Hecuba-Electra-Alcesta-

Ifigenia in Taurida-Hipolit, traducere, note si prefata de Al.

Miron, Bucuresti, 1970, pp. 153-233.

Goethe, Ifigenia in Taurida, in Opere 3. Teatru II. Pescarita. Ifigenia in

Taurida. Egmont. Torquato Tasso. Marele Cophta. Pandora,

studiu introductiv, note si comentarii de Jean Livescu, Bucuresti, Ed. Univers, 1976, pp.33-111.

B. Bibliografia critica

B1. Mit, mitologie

Blaga, Lucian, ,,Despre mituri", in Trilogia culturii III. Geneza

metaforei si sensul culturii, [Bucuresti], Ed. Humanitas, 1994,

pp. 53-84.

Blaga, Lucian, ,,Mit si magie", in Opere 10. Trilogia valorilor, editie

ingrijita de Dorli Blaga, studiu introductiv de Al. Tanase,

Bucuresti, Ed. Minerva, 1987, pp. 217-226.

Blaga, Lucian, ,,Puncte de vedere", in Opere 10. Trilogia valorilor,

editie ingrijita de Dorli Blaga, studiu introductiv de Al. Tanase,

Bucuresti, Ed. Minerva, 1987, pp. 226-263.

Bonnard, Andre, Civilizatia greaca, vol. I De la Iliada la Parthenon,

traducere, cuvant inainte si note de prof. univ. dr. Iorgu Stoian,

Bucuresti, Ed. Stiintifica, 1967.

Decharme, Paul, Mythologie de la Grece antique (Mitologia Greciei antice)

(trad. n.), ouvrage couronnee par l'Academie francaise et par

l'Association des etudes grecques, troisieme edition revue et

corrigee, Paris, Garnier Freres, 1886.

Evseev, Ivan, Cuvant- simbol- mit, Timisoara, Ed. Facla, 1983.

Gramatopol, Mihai, Moira, mythos, drama, Bucuresti, Editura pentru

Literatura Universala, 1969.

Gulian, C. I., Mit si cultura, Bucuresti, Ed. Politica, 1968.

Haggerty-Krappe, Alexandre, ,,La Mythologie grecque" (,,Mitologia greaca")

(trad. n.), in Mythologie universelle, Paris, Payot, 1930,

pp. 256-317.

Hernbach, Victor, Miturile esentiale. Antologie de texte mitologice cu o

introducere in mitologia generala, comentarii critice si note

istorice, [Bucuresti], Univers Enciclopedic, 1996.

Liiceanu, Gabriel, Tragicul. O fenomenologie a limitei si depasirii, editia

a doua revazuta, [Bucuresti], Ed. Humanitas, 1993.

Nietzsche, Frederic, L'Origine de la tragedie ou Hellenisme et

Pessimisme (Originea tragediei sau elenism si Pesimism)

(trad. n.), traduit par Jean Marnold et Jacques Morland,

septieme edition, Paris, Mercure de France, 1911.

Otto, Walter F., Zeii Greciei. Imaginea divinitatii in spiritualitatea

greaca, traducere de Ileana Snagoroveanu-Spielberg,

[Bucuresti], Ed. Humanitas, 1995.

Otto, Rudolf, Sacrul. Despre elementul rational din ideea divinului si

despre relatia lui cu rationalul, in romaneste de Ioan Milea,

Cluj, Ed. Dacia, 1996.

Pacurariu, Dim., Teme, motive, mituri si metamorfoza lor, Bucuresti,

Ed. Albatros, 1981.

Tonoiu, Vasile, Ontologii arhaice in actualitate, Bucuresti, Ed.

Stiintifica si Enciclopedica, 1989.

Tutea, Petre, Proiectul de tratat. Eros, Brasov, Ed. Pronto si

Astra, 1992.

Zimmer, Heinrich, Mituri si simboluri in civilizatia indiana, traducere de

Sorin Marculescu, [Bucuresti], Ed. Humanitas, 1994.