Franța și Marea Britanie

Intreaga istorie a lumii se poate rezuma astfel: atunci cand natiunile sunt puternice, ele nu sunt intotdeauna corecte, iar atunci cand ele doresc sa devina corecte, au incetat adesea, sa mai fie puternice.", spunea deputatul Churchill in Camera Comunelor, la 26 martie 1936. Inainte de 1936 insa, prima mare conflagratie mondiala ,,a zguduit mult mai adanc planeta decat razboaiele napoleoniene. State milenare au disparut, noi state au fost create. Rase si limbi au iesit din mor-mintele secolelor".

Sfarsitul marii conflagratii mondiale consfintea nu numai victoria Angliei, Frantei si Statelor Unite, ci si o victorie a democratiei. Imperiile multinationale, bazate pe regimuri autoritare, s-au destramat si locul lor a fost luat de state nationale, care vor opta pentru sisteme politice republicane sau monarhii constitutionale. Schimbarea hartii politice, precum si noile raporturi de forta central si est-europene aveau sa fie confirmate prin tratatele de pace de la Paris (1919-1920). Europa iesise, insa, zdruncinata din razboi. Pierderile umane au fost semnificative. Franta a pierdut aproximativ 20% din barbatii de varsta militara iar ,,daca includem aici si prizonierii de razboi, ranitii si mutilatii, acele ,, gueules cassees" (chipuri zdrobite) care au devenit o parte componenta impresionanta a imaginii Frantei dupa razboi, putem spune ca numai un francez din trei a trecut fara sa fie atins de glont " .

Sansele soldatilor britanici, aproximativ cinci milioane de soldati, de a supravietui neatinsi de gloantele razboiului au fost similare cu cele ale armatei franceze: ,,Englezii au pierdut o generatie-jumatate de milion de barbati sub varsta de treizeci de ani " , preponderent din clasa celor aflati in fruntea formatiunilor militare. Atat invingatorii, cat si invinsii, se confruntau cu grave probleme economice, sociale si financiare.

Transformarile inregistrate in acest interval au reusit sa impregneze Angliei un impact redus avand in vedere caracterul original si adaptabilitatea acesteia in fata problemelor epocii. Cu toate acestea, Anglia nu a fost scutita de schimbari politice si economice.

Disparitia aproape totala a Partidului Liberal (numit ,,partid whig", cu vechime de trei secole) a constituit o schimbare in sistemul politic englez. Se considera ca scrutinul cu un singur tur nu permite partidelor de opozitie sa se divida, intelectualii liberali gasindu-si locul in cadrul partidului laburist. ,,Partidul laburist, sprijinit de trade-unionuri, reprezenta mai bine decat partidul liberal parerile maselor muncitoresti cu privire la asemenea su?biecte."

b. Sistemul economic

In timpul anilor care au urmat razboiului, in Anglia economia a determinat politica. Ca si raz-boaiele napoleoniene, razboiul din 1914 a fost urmat de o grava depresiune industriala. Economiile europene nu au avut un start de la egal in 1945, unele dintre ele au ajuns aproape de colaps ca o consecinta a razboiului. Conditiile au fost mai bune in tari neutre sau in tari precum Marea Britanie care nu s-au confruntat cu invazii . Asadar, in ceea ce priveste economia, Franta si Anglia au adoptat modele diferite, astfel ca intalnim sistemul dirijist, caracterizat de dirijismul nationalizarilor, al planificarii si al investitiilor publice in Franta si un sistem empiric in cazul Marii Britanii, unde chiar daca au existat nationalizari masive, acestea nu erau cuplate cu o planificare bine pusa la punct.

Europa Occidentala a fost relansata dupa razboi de investitia in reconstructie, de Planul Marshall, care a pus la dispozitie asistenta americana, si de acordul natiunilor vest-europene care au acceptat ca trebuie sa gaseasca formula politica pentru a evita un nou razboi. Planul Marshall, numele fiind dat dupa secretarul de stat George Marshall, dadea masura rolului american in Europa postbelica. In spatele acestuia se afla viziunea americana a unei Europe unite si eficiente, a unei arii economice unice, bazate pe liber schimb, dar si pe principiile democratice.

Programul, aprobat de Congresul american in aprilie 1948, implica furnizarea a 13 miliarde de dolari pe parcursul a 4 ani. 90% din suma era reprezentata de bani nerambursabili, restul de imprumuturi cu dobanda mica - 2,5% pe an, platibili incepand cu 1956. Planul era administrat de la Washington de catre Economic Cooperation Administration care avea birouri in fiecare tara.

ALEXANDRU, Ioan, GILIA, Claudia, IVANOFF, Ivan-Vasile, Sisteme Politico-Administrative Europene, Editura Bibliotheca, Targoviste, 2007;

AVRAM, Cezar, RADU, Roxana, Regimuri politice contemporane:Democratiile, Ed. Aius PrintEd, Craiova, 2007;

CIOABA, Aristide, NICA, Constantin, Sisteme electorale si sisteme democratice, Editura Institutului de Stiinte Politice si Relatii Internationale, Bucuresti, 2009;

COMBEAU, Yvan, Istoria Parisului, Editura Corint, Bucuresti, 2002;

COMPAGNION, Beatrice, THEVENIN, Anne, O cronologie a secolului XX, traducere de Radu Valter si Rodica Maria Valter, Editura All Educational, Bucuresti, 2000,;

DEFARGES MOREAU, Philippe, Institutiile Europene, traducere de Doina Lica si Ovidiu Pecican, Editura Amarcord, Timisoara, 2002,

DEMIER, Francis, Istoria politicilor sociale. Europa secolelor XIX-XX, traducere de Camelia Secareanu, Editura Institutului European, Iasi, 1998;

GILIA, Claudia, GILIA, Valeriu Florin, Sistemul politic al Republicii Franceze, Editura Bibliotheca, Targoviste, 2007;

HIRST, Paul, From Blitz to Blair, A new history of Britain since 1939, Phoenix, London, 1998;

HOBSBAWM, Eric, Secolul Extremelor, traducere de Anca Irina Ionescu, Editura Lider, Bucuresti, 1998;