Picturi Murale

FRESCA DIN MOLDOVA MEDIEVALA. PREZENTAREA ISTORIOGRAFICA.

Indiferent de punctul de vedere al istoricilor-medievisti cu privire la importanta si rolul anului 1359 in fondarea statului feudal moldav, procesele ce au urmat acestei date pot fi considerate si drept procese ce au generat inceputurile artei plastice medievale in nou creata formatiune statala centralizata. In ceea ce priveste pictura murala, trebuie sa remarcam, ca nici domnia lui Bogdan I, nici cea a lui Petru Musat (1374-1391) nu ne-au lasat urme palpabile ale prezentei acestei specii de arta in panorama culturala a acelor timpuri, desi unele marturii indirecte, ne inclina sa credem, ca cel putin in unele locasuri elemente de decoratie picturala puteau exista. Peisajul artistic moldav incepe sa prinda contururi mai bine profilate pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), pe parcursul celor treizeci si doi de ani a careia artele plastice, inclusiv pictura, au fost incurajate de donatiile domnitorului si ale bisericii. In afara de celebrele icoane de provenienta bizantina primite in dar de Alexandru cel Bun si donate manastirilor Neamt si Bistrita, istoria mai pastreaza si unele documente incontestabile, care-l situeaza pe domnitorul moldav in calitate de mecenat si protector al artelor. Astfel, s-au pastrat vechile gramote, prin care pictorii Nichita si Dobre primesc de la domnie cateva sate drept recompensa pentru opera lor, iar pictorul (zugravul) Stefan este innobilat si primeste in proprietate personala o moara. Picturile de la Roman si Radauti, la care se refera aceste documente, au disparut fara sa lase urme, dar cercetarile arheologice din ultima jumatate de secol au permis recuperarea a numeroase fragmente de pictura murala de la manastirile Humor, Moldovita, Probota si Bistrita-Neamt, datorita carora ne putem crea o impresie (ce-i drept lacunara!) in ceea ce priveste tehnologia si coloritul ansamblurilor de pictura monumentala a acelei epoci. Excelenta preparatie a straturilor frescelor si calitatea superioara a pigmentilor utilizati, vorbesc deja despre existenta unui tip de arta constituit. Cu parere de rau nu putem spune acelasi lucru despre programele iconografice ale acelei epoci, sau despre continutul subiectelor reprezentate, intrucat materialul arheologic este absolut insuficient pentru a exprima anumite asertiuni la acest capitol. Dar si aici exista unele dovezi indirecte, care par sa certifice existenta unor canoane iconografice de sorginte bizantina destul de evoluate. In orice caz, broderiile ramase de pe timpul lui Alexandru cel Bun probeaza nu numai incontestabilele calitati ale artei tesutului acelor timpuri, dar de asemenea, probeaza si un rafinament in selectarea si prezentarea iconografiei subiectelor reprezentate. Afara de aceste marturii indirecte mai exista si unele mostre de pictura murala descoperita recent si care, dupa parerea unor specialisti, ar tine de epoca lui Alexandru cel Bun. Este vorba de subsolurile (beciurile) decorate cu picturi murale a vechii resedinte voievodale de la Bistrita. Or, este lesne de presupus, ca daca simplele subsoluri ale resedintei domnitorului au beneficiat de decoratia murala, cu atat mai somptuoasa si mai fastuoasa trebuie sa fi fost decoratia murala a bisericilor si manastirilor ctitorite de acest intelept domnitor.

Manastirea Moldovita, biserica cu hramul "Buna Vestire", vedere dinspre sud-est

Dupa moartea lui Alexandru cel Bun survine o epoca de instabilitate politica si de incertitudine, care se rasfrang negativ in dezvoltarea picturii murale si care dureaza aproape un sfert de secol. Noul elan si noua inflorire a artelor reincepe abia in aprilie 1457, odata cu inscaunarea lui Stefan cel Mare (1457-1504). Stefan cel Mare reuseste sa stabileasca ordinea in tara, intareste sistemul ei defensiv (inclusiv cetatile), dar conjunctura politica externa nu este nici pe departe favorabila dezvoltarii culturii sau artei din statele ortodoxe. Inca cu patru ani inainte de urcarea in scaun a lui Stefan piere sub loviturile turcilor-otomani Bizantul - aceasta vatra si capitala a crestinitatii orientale. Caderea Constantinopolului in 1453 este evenimentul cel mai important si cel mai tragic al acelui secol. Activitatile culturale si artistice a mai multor popoare si state balcanice daca nu sunt stopate totalmente, sunt cel putin puternic eclipsate de marsul triumfal al semilunii. Vechile centre de spiritualitate bizantina ortodoxa sunt in deriva, iar o buna parte din intelectualii acelor timpuri, inclusiv si multi arhitecti si zugravi, imbratiseaza calea exilului. Aceasta este perioada de constituire pe ruinele Bizantului a artei supranumite "postbizantine", este perioada cand Bizantul continua sa existe in sfera spirituala si culturala, in pofida mortii sale politice si statale. Este perioada numita de Nicolae Iorga "Byzance apres Byzance". In acest context inflorirea spirituala a principatului Moldova este un fenomen unic si atipic, fiind raportat la alte state ortodoxe din regiune.

Daca facem abstractie de picturile murale de la Dolhestii Mari, a caror cronologie variaza in conformitate cu parerile a diferiti cercetatori intr-un interval de peste 50 de ani (de la 1421 la 1481), atunci primul ansamblu de picturi murale conservate din epoca nemijlocit premergatoare lui Stefan cel Mare il prezinta frescele de la biserica lui Vitold de la Lujeni (Bucovina, actualmente pe teritoriul Ucrainei). Decorarea acestei biserici, efectuata nu cu mult dupa anul 1453, poate fi considerata simptomatica in ceea ce priveste studiul filiatiilor existente intre arta din epoca lui Alexandru cel Bun si arta din epoca lui Stefan cel Mare. Atat prin iconografia lor, cat si prin stilul lor, picturile de la Lujeni probeaza simbioza dintre modelele si procedeele bizantine si cele central-europene. Aflate inca in curs de restaurare si dezvelire, aceste picturi nu sunt inca intru totul valorificate si studiate. Cateva fragmente a acestor fresce au fost fotografiate si publicate in albumul "Poliptic Moldav" de Pavel Balan si Vlad Druc. Dar, inca cu cateva decenii inainte de aparitia acestui album, cercetatorul roman I.D. Stefanescu a emis ipoteza conform careia imaginile Sfantului Gheorghe, a Sfantului Nicolae, a Sfintilor Probus, Tarasios, Andronic, Bonifat si a Sfantului Nedelia au paralele stilistice in arta monumentala a bisericilor de la sud de Dunare (Boiana, Kremkovtzi) si probeaza filiatii stranse cu arta bulgara, sarbeasca si greceasca a acelui secol tumultuos. Subiectul iconografic legat de imaginea Sf. Nedelia a fost studiat de cercetatorul chisinauian Emil Dragnev, care, contrar punctului de vedere traditional, ce lega aparitia acestui sfant de influentele venite din Rusia, a emis ipoteza unei influente venite de la sud de Dunare, din peninsula balcanica.

Picturile murale a bisericii episcopale de la Radauti, care, ulterior a fost transformata in necropola domneasca, par sa fi fost executate intre anii 1479-1481. Remarcabile prin desenul si prin specificul lor compozitional, picturile acestei biserici nu pot fi apreciate astazi la justa lor valoare din cauza retusarilor suportate pe parcursul secolelor ce au urmat. Cu toate acestea, tipicurile iconografice prezente in scenele "Euharistia", "Cina cea de taina" si in "Spalatul picioarelor" probeaza o traditie iconografica complexa si dezvoltata. Din aceeasi perioada de inceput de deceniu dateaza si picturile murale ce decoreaza nisa sud-vestica a pronaosului bisericii din Dolhesti (judetul Suceava). In tabloul votiv al acestei biserici putem depista un indiciu pretios pentru stabilirea limitei temporare superioare a executarii frescelor locasului. Este vorba de prezenta portretului votiv cu imaginea hatmanului Sendrea, mort in lupta de la Ramnic din 1481. Acest fapt probeaza indubitabil faptul, ca atat arhitectura, cat si pictura murala a bisericii Sf. Paraschiva de la Dolhestii Mari sunt anterioare acestei date.