Obținerea conservelor din carne

ARGUMENT

In cadrul industriei alimentare, industria carnii reprezinta o subramura de importanta deosebita, fiind in masura, prin dotarea actuala, sa asigure populatiei o intreaga gama de produse cu un continut bogat in substante nutritive si calorice de stricta necesitate pentru o alimentatie rationala.

Proteinele carnii contin cei mai multi aminoacizi indispensabili organismului si sunt usor asimilate, prezenta lor in produsele alimentare favorizand, implicit, o mai buna utilizare si a proteinelor de origine vegetala.

Din aceasta cauza se considera ca gradul de bunastare al unui popor este dat in mare masura si de asigurarea necesarului de carne in hrana.

Industria carnii are ca obiectiv prelucrarea complexa a animalelor si pasarilor destinate taierii, atat cele provenite din unitati de stat, cat si cele de la producatorii particulari.

Ca si in alte ramuri ale industriei alimentare, societatile comerciale de profil ofera consumatorilor atat alimente in stare proaspata, sub forma de carne si organe, cat si produse din carne prelucrate sub forma de preparate din carne (mezeluri si salamuri), conserve si semiconserve, obtinute in conditii igienico-sanitare riguroase, prin folosirea unor procedee tehnologice variate, aplicate la nivel mondial.

ISTORIC

Industria alimentara pare pentru multi dintre noi o abordare oarecum banala. Putini sunt cei care stiu ca acum 150 de ani conservarea alimentelor, in speta cele de origine animala, prin modalitati practice care sa faca mancarurile sa ramana consumabile pentru o perioada indelungata de timp, reprezenta o preocupare de mare interes. De altfel, produse de acest gen erau considerate deseori un miracol iar raritatea lor le facea aproape imposibil de cumparat. Alimentele conservate erau considerate bunuri pretioase, in special pentru corabierii care calatoreau saptamani si luni intregi sau pentru unitatilor militare care plecau in campanii prelungite. Pentru expeditiile de lunga durata oamenii aveau nevoie de provizii care sa reziste mult timp la conditii deficitare da transport, la variatii de temperatura si in acelasi timp sa pastreze calitatile nutritive. Desi se foloseau metode de afumare, sarare, murare sau uscare, pastrarea vitaminelor, o conditie fundamentala pentru cei angrenati in astfel de activitati, ramanea o problema nerezolvabila. In ciuda oricaror masuri, mancarea se strica prea repede, facand inutila stocarea unor cantitati insemnate. Inventia care a impus iesirea din astfel de impasuri dateaza din epoca napoleoniana, la sfarsitul secolului al XVIII-lea.

Astfel, pasteurizarea a devenit un principiu acceptat in lumea stiintifica. In anul 1810, Napoleon i-a inmanat lui Nicolas Appert titlul de "binefacator al omului", rasplatindu-i initiativa cu un premiu consistent, chiar daca in timp, borcanele lui s-au dovedit greu de manipulat in calatorii ca urmare a riscului spargerii.

In anul 1813 soldatii din British Navy folosesc pentru pastrarea mancarii cutii solide din fier care cantareau mai mult decat continutul si care se desfaceau cu dalta si ciocanul. Cateva decenii mai tarziu, in 1858, apar primele desfacatoare de conserve pe care le detineau bacanii care desfaceau conserva in momentul vanzarii. Odata cu avansul tehnologiei se ajunge la producerea cutiilor din tabla mai subtire, greutatea acestora scazand considerabil.