Prevenirea degradarii alimentelor, respectiv cresterea duratei lor de pastrare constituie un obiectiv major al cercetarii in industria alimentara.
Pana la consumatorul individual sau colectiv, alimentele parcurg un circuit complex, atat ca posibilitati de insalubrizare, cat si ca modalitati de prelucrare tehnologica, conservare si pastrare pe toata durata circuitului.
Din momentul in care este stransa recolta iar animalele sunt sacrificate, materia prima de
origine vegetala sau animala este supusa unei deteriorari progresive, care se poate desfasura lent (in cazul nucilor, spre exemplu) sau atat de rapid (la peste, la lapte, la sucurile naturale etc) incat poate provoca alimentului realmente inutilizari in numai cateva ore.
Prin conservare se realizeaza stabilizarea relativa a proprietatilor unui produs. In domeniul produselor alimentare, a conserva inseamna a stabiliza anumite proprietati ale unui produs in faza prelucrarii lui.
Pastrarea reprezinta actiunea de mentinere a calitatii unui produs obtinut cu sau fara
procesare intr-un anumit echilibru al interrelatiei cu agentii mediului inconjurator. Este vorba de
posibila evolutie controlata a proprietatilor produsului ca factori interni ai procesului de pastrare.
Influenta factorilor externi ai procesului de pastrare este predominanta si acesti factori trebuie sa se afle sub control, sa fie monitorizati.
Depozitarea reprezinta toate activitatile legate de amplasarea marfurilor intr-un spatiu fix
(depozite, antrepozite, silozuri) sau mobil (mijloace de transport) din punct de vedere tehnic -
stivuirea, ordonarea marfurilor dupa anumite reguli de vecinatate; din punct de vedere organizatoric-zonarea interioara a marfurilor, ordinea intrarii/iesirii marfurilor, accesul la marfa, evidenta intrarii/iesirii marfurilor, caracteristicile depozitelor.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
