Linie tehnologică de procesare a siropului de căpșune

CAPITOLUL I

1.1 IMPORTANȚA TEMEI

Se știe că în alimentația omului trebuie să intre în largă măsură produse ușoare, capabile să înlesnească îndepărtarea toxinelor care se formează în organism. Printre aceste produse se numără și fructele. Avănd în vedere faptul că, pe măsură ce societatea românească evoluează spre noi orientări, în domeniul alimentar, ca și în alte domenii de altfel, a apărut necesitatea diversificării produselor alimentare cât și îmbunătățirea calității celor existente deja.

Fructele, ca sursă importantă de vitamine și săruri minerale, unt utilizate frecvent în alimentație, fie sub formă crudă, sau ca preparate industriale (suc, sirop, nectar etc.). Glucidele din fructe asigură o bună parte din necesarul energetic, ele găsindu-se sub formă solubilă, ușo asimilabile de organism. Valoarea nutritivă a fructelor este dată în special de prezența substanțelor biologice active, cu implicații mari în metabolism. Fructele sunt bogate în: Ca, P, Fe, Mn, Zn, Co etc.

O importanță deosebită o au fructele și dat ită aportului de vitamine. Ele reprezintă principala sursă de vitamina C, provitamina A, vitamina A, vitamina P si R; totodată ele acoperă 20- 30% din necesarul de vitamine din grupul B. Toti acești nutrienți prezenți în fructe, se vor regăsi în produsul finit - siropul. Siropul este un produs cu valoare energetică ridicată, atât datorită glucidelor din fructe cât și datorită zahărului adăugat. Se folosește la prepararea băuturilor răcoritoare, prin diluare cu apă gazoasă, cantități importante fiind absorbite de industria produselor zaharoase, înghețatei și produselor de cofetărie. Lista sortimentelor de siropuri din fructe cunoscute din punct de vedere comercial, sunt: căpșune, afine, ananas, coacăze, măceșe, cireșe, lămâie, soc, sulfina, tei, zmeură, trandafir, cătina etc. Siropul este un produs cu aromă puternică, specifică fructelor din care se obține.

Căpșunul se numără printre puținele specii perene care face trecerea între ierboase și cele lemnoase. Sistemul radicular al căpșunului este superficial, alcătuit dintr-un număr mare de rădăcini fibroase de culoare roz gălbuie (în cazul celor tinere de 1 an) sau neagră (cele care depășesc vârsta de 1 an). În solurile profunde, rădăcinile pot ajunge la adâncimea de 40-50 cm. Partea aeriană este o tulpină perenă formată dintr-un număr variabil de ramificații pe care cresc frunzele, stolonii și pedunculii florali. Frunzele sunt trifoliate, la unele soiuri (Gorella) apar și frunze 4-5 foliole. Specific căpșunului este permanența frunzelor verzi, chiar dacă în mod obișnuit frunzele mature mor după 45-70 zile de la apariție. Forma fructului poate fi: conic alungită, conică, conic rotunjită, sferică sau reniformă, în funcție de soi. Fructele căpșunului sunt nucule (poliachene) disemnate în pulpa fructului provenite din îngroșarea receptaculului floral. Căpșunul este o specie deosebit de precoce (rodește în anul următor plantării).

Diametrul 10-15 mm și înălțimea 14-38 mm

Gustul căpșunelor ajunse la maturitate este dulce, condiționat fiind de prezența în fructe a zahărurilor, glucozidelor

Aroma diferă în funcție de soi: Red Gautled - potrivit aromat, iar Creastă de Cocoș - foarte aromat

Culoare: roșu închis pentru Red Gautled, roșu cărămiziu pentru Creastă de Cocoș.

Cerințele căpșunului față de factorii de mediu:

Temperaturile ridicate peste 35˚ C stânjenesc dezvoltarea normală a vegetației, fructificării și diferențierii mugurilor de rod. Față de lumină căpșunul este relativ puțin pretențios; chiar și la semiumbră, în cultură intercalată, produce destul de bine. Cu privire la pretențiile față de sol, soiurile de căpșuni preferă soluri cu textură mijlocie și ușoară, bogate în humus și cu un pH = 5.5 - 8.3 .

1.1.1 IMPACTUL ECOLOGIC

Producția de sirop de căpșuni poate avea o serie de impacturi asupra mediului, în funcție de modul în care este fabricat siropul și de proveniența ingredientelor. Unele dintre modurile specifice în care producția de sirop de căpșuni poate avea impact asupra mediului includ:

-Cultivarea căpșunilor poate necesita cantități mari de apă și pesticide, care pot avea efecte negative asupra calității apei și asupra sănătății ecosistemelor.

-Transportul căpșunilor către o unitate de producție poate contribui la poluarea aerului și la emisiile de gaze cu efect de seră.

-Procesul de fabricație în sine poate folosi energie și poate produce deșeuri, care pot contribui la poluarea aerului și a apei.

-Ambalajul siropului, dacă nu este gestionat corespunzător, poate contribui la deșeuri și gunoi.

Există măsuri care pot fi luate pentru a reduce impactul asupra mediului al producției de sirop de căpșuni, cum ar fi utilizarea practicilor agricole durabile, utilizarea energiei regenerabile în procesul de fabricație și utilizarea materialelor de ambalare ecologice.

[1] Bacheș Elena- Instrucțiuni tehnologice, conserve din fructe, volI București 1992

[2] Banu C. - Progrese tehnice, tehnologice și științifice în industria alimentară, volI, Editura Tehnică București 1992.

[3] Banu C. - Manualul inginerului de industrie alimentară, Ed Tehnică București, vol I și II.

[4] Segal Brad-Tehnologia consrvării fructelor și legumelor, Editura Tehnică București 1967

[5] “Standard de stat pentru siropul natural de fructe”, STAS 2095-66.

[6] Ministerul Agriculturii și Alimentației Bucurști 1992

[7] Segal Brad, E. Ionescu- Tehnologia prelucrării fructelor și legumelor, Ed Cluj 1979.

[8] Radu.I.F Tratat de tehnologia fructelor și legumelor, Eg Scriul Românesc, Craiova 1985

[9] https://www.pestre.ro/blog/capsunul-tot-ce-trebuie-sa-stii/

[10]https://www.agrimedia.ro/articole/valorificarea-capsunilor-pentru-consum-in-stare-proaspata

[11] https://savoriurbane.com/compot-de-capsuni-natural-fara-conservanti-reteta-veche/