La inceputul secolului XX, mucegaiurile erau privite ca agenti biologici care produceau pagube doar prin modificarea aspectului alimentelor, cu exceptia branzeturilor, iar in deceniul al - IV-lea odata cu descoperirea epocala a lui Fleming, mucegaiurile erau considerate chiar "prieteni" ai omului datorita actiunii lor fara precedent asupra bacteriilor.
Antibioticele, adica metabolitii abiotici ai fungilor microscopici, au fost appreciate pentru actiunea lor toxica asupra organismelor unicelulare, dar ulterior s-a constatat ca nu sunt total inofensive pentru om si animale.
Actiunea nefasta a produsilor metabolici ai fungilor asupra macroorganismelor a fost perceputa cu adevarat in anul 1960, cand in cateva luni, in Marea Britanie au murit peste 10 000 de pui de curca, potarnichi, fazani, boboci de rata, purcei, vitei cu simptome si leziuni hemoragice, anemie acuta, necroze hepatice, proliferarea canaliculelor biliare.
Acest episoad a fost cunoscut sub denumirea de boala " x"a curcilor ,iar la elucidarea acuzelor care au declansat-o, au participat alaturi de medicii veterinari, biologi, chimisti, nutritionisti, toxicologi si alti specialisti.
Prin eliminarea progresiva a tuturor cauzelor cunoscute pana in acest moment bacterie, virus, agent nutritional, toxic cunoscut s-a ajuns la depistarea agentului "X", asociat cu consumul de arahide utilizat ca supliment proteic in hrana tuturor animalelor imbolnavite si moarte.Concomitent cu episodul britanic al bolii"X", in Statele Unite s-a constatat o crestere a incidentei hepatomului pastravului de crescatorie.S-a stabilit ca hepatomul era produs de acelasi agent atiologic, asociat in acest caz cu consumul de turte din seminte de bumbac.
In stadiul actual, cand mijloacele de decontaminare a furajelor si produselor alimentare sunt destul de reduse, singura cale rationala de prevenire a imbolnavirilor o constituie depistarea loturilor contaminate si eliminarea lor din furajele animalelor sau din alimentatia oamenilor.
FAO estimeaza ca aproximativ 10% din totalul productiei alimentare mondiale se pierde datorita contaminarii plantelor, furajelor si alimentelor cu fungi si micotoxine si evalueaza aceste pierderi la multe miliarde de dolari anual.
Cele mai multe pagube se inregistreaza la orz, cartofi, porumb, grau, etc.Agentul etiologic a fost identificat ca fiind factor toxic produs de o specie micotoxicogena a agentului Aspergillius si anume Aspergillus flavus. Produsul de metabolism incriminat poarte numele de aflatoxina, dupa numele fungului producator (Aspergillus flavus-toxina, Goldblatt, 1969).
Astazi se cunosc peste 240 de micotoxine, substante care din punct de vedere chimic sunt derivati ai cumarinei, antrachinonici, peptide de tip cyclic, structure steroidice, produsi de diferite specii de fungi apartinand genurilor Aspergillus, Penicilium, Fusarium, Cephalosporium, Trichothecium, Trichoderma, Stachyobotris si produc grave intoxicatii la animale si om, atat in zona tropicala cat si in zonele temperate din intreaga lume.
Nu toate tulpinile apartinand aceleiasi specii sunt toxicogene.Frecventa tulpinilor toxicogene este variabila de la 1, 2 pana la 1,100 din totalitatea tulpiniilor investigate,iar de remarcat este faptul ca tulpiniile toxicogene nu se deosebesc morfologic de cele netoxicogene. Evidentierea tulpiniilor toxicogene se poate face numai prin cultivarea acesteia pe medii speciale,in conditii optime de eliberara a toxinei, si apoi determinarea toxinelor prin metode chimice.
De asemenea toxinogeneza este o proprietate permanenta a unor specii de mucegaiuri si temporara, in cazul altora, care, numai in anumite conditii ecologice produc toxine. Examenul micologic este indispensabil pentru aprecierea potentialului micotoxicogenic al alimentelor si cerealelor. Analiza micologica furnizeaza informatii ecobiologice imporatante, care ne permit sa apreciem gradul de salubriate si potentialul toxicogen al cerealelor si alimentelor. Pot sa existe si situatii aparent paradoxale, in care furajele si alimentele contin micotoxine, dar nu reusim sa izolam fungii producatorii.
Studiile efectuate de Pelhalte(1975), au precizat cu claritate dinamica dezvoltarii mucegaiurilor intr-un substrat, in special in produsele de cereale. Examenul micologic comporta doua aspecte:determinarea incarcaturii micologice totale si determinarea spectrului micologic-incadrarea taxonomica a fungilor izolati. Determinarea numarului de mucegaiuri se face prin insamantarea pe medii de cultura speciale a dilutiilor seriate (zeciamle) si in proba de analizat si citirea placiilor dupa 2-10 zile. Rezultatele investigatiilor micologice canatitative sunt dificil de interpretat, ele constituie mai mult un cadru in care sunt interpretate rezultatele determinarilor calitative si micotoxicologice.
Intrucat exista specii de fungi care sunt utilizati la fabricarea unor produse alimentare, fara a prejudicia valoarea nutritiva si fara a imprima un potential toxicogen alimentelor (fungi foarte raspanditi in mediu) o simpla determinare a numarului de mucegaiuri dintr-un produs nu se edifica asupra potentialului nociv.
Numarul total de mucegaiuri are o importanta in stabillitatea salubritatii furajelor si alimentelor, numai in cazul in care numarul mare de fungi se coreleaza cu unele modificari organoleptice, deci infestarea masiva a dus la modificarea structurii si a compozitiei produselor alimentare.De asemenea, o data cu cresterea numarului de mucegaiuri pe gram de produs, creste si posibilitatea contaminarii acestor alimente cu tulpini de fungi toxicogeni.
Punerea in evidenta a fungilor potentiali toxicogeni se face printr-un test relativ simplu, iradierea culturilor cu raze ultraviolet (UV) cu lungime de unda 254-366 nm, dupa 3-15 zile de la cultura. Daca cultura iradiata cu UV, sau mediul din jurul coloniei prezinta o fluorescenta caracteristica, tulpina respectiva este considerata potential toxicogena. Determinarea se face comparativ cu mediul de cultura steril si numai de catre cadre de specialitate cu indelungata experienta, intrucat metoda poate indica rezultate fals pozitive.
La interpretarea rezultatelor unei analize micologice, se va avea in vedere numarul total de mucegaiuri si potentialul toxicogen al fungilor.
CAPITOLUL II
STUDIU DE LITERATURA
II.1..Principalele micotoxine
Aflatoxinele reprezinta un grup de metaboliti secundari elaborati dupa faza de crestere logaritmica a unor tulpini toxigene de Aspergillus, Penicillium, Rhisopus. Cele mai importante specii de miceti producatori de aflatoxine, atat din punct de vedere al numarului de tulpini toxigene, cat si cantitatii de aflatoxine elaborate, sunt cele apartinand speciilor A. Flavus si A. Prasiticus, foarte asemanator din punct de vedere morfologic, a caror taxonomie este inca destul de controversata.
Un aspect mai putin cunoscut este cel al contaminantilor alimentari de origine biologica, formati in timpul vegetatiei de catre agenti fitopatogeni. Exemplul devenit clasic este cel al contaminarii recoltei de porumb cu aflatoxine in timpul vegetatiei, ca urmare a infectiei boabelor in curs de formare cu ciuperci toxigene din grupul Aspergillus flavus-parasiticus.
II.2. Aflatoxine - structura, caracterizare raspandire in sfera produselor agroalimentare.
Mucegaiurile sunt cunoscute inca din antichitate, ca agenti care contamineaza furajele si produsele alimenatare. Cresterea mucegaiurilor pe diferite furaje si alimente a fost asociata cu modificarea proprietatilor organoleptice de miros, gust, culoare sau de consistenta. Desi din cele mai vechi timpuri, se practica obiceiul de a inlatura partea mucegaita a alimentelor si de a consuma restul de abia acum, in lumina noilor cunostinte despre mucegaiuri si micotoxine realizam gradul inalt de insecuriate pentru sanatatea omului care are asemenea practice.
1. B.Segal, E. Ionescu, R. Ionescu, Utilajul si tehnologia prelucrarii Legumelor si Fructelor Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1982
2. Biblioteca Sandardizari, Analiza produselor alimentare
3. Constanta Draganescu, Biochimie, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1995
4. Doina Ion, Rodica Falbock, Microbiologie si chimie alimentara, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1994
5. Lucian Ioancea, Elena Petrescu, Utilajul si tehnologia meseriei, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1995
6. Maria Barariu, Eufrosia Nachiu, Calitatea si fiabilitatea produselor, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1995
7. Universitatea din Bacau. Facultatea de inginerie Materii prime si tehnologii generale privind IND. Alimentara, 1998
Internet
1. http://facultate.regielive.ro/cursuri/industria_alimentara/ape_reziduale_din_industria_alimentara-88794.html
2. http://facultate.regielive.ro/proiecte/industria_alimentara/tehnologia_de_fabricare_a_sucurilor_de_fructe-66988.html
3. http://facultate.regielive.ro/referate/industria_alimentara_agronomie_biologie/micotoxine_prezente_in_sucul_de_mere_patulin-27406.html
4. http://forum.realitatea.net/archive/index.php/t-10324.html
5. http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/2007-11-30/produsele-dulci-din-camara.html
6. http://www.bioterapi.ro/Fitoenciclopedia/f_sistematica_mucegaiuri.html
7. http://www.eukarya.ro/taxon/1976
8. http://www.eukarya.ro/taxon/1977
9. http://www.eukarya.ro/taxon/1978
10. http://www.eukarya.ro/taxon/4)
11. http://www.fabricadebani.ro/news.aspx?iid=11068&sid=104
12. http://www.newz.ro/stire/69046/temperaturile-ridicate-distrug-nutrientii-din-fructe-si-legume/
13. http://www.referatele.com/referate/noi/biologie/regnul-fungi24211971312.php
14. http://www.revista-informare.ro/showart.php?id=36&rev=2
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
