Valorificarea potențialului turistic natural a județului Maramureș

Lucrarea de faţă se poate constitui şi ca o invitaţie pentru toţi oamenii de a vizita plaiurile maramureşene. Am prezentat cadrul natural, ariile protejate, staţiunile şi traseele turistice maramureşene cu toate frumuseţile regiunii fiind convinsă că oricine va cunoaşte aceste locuri se va îndrăgosti de ele şi va dori să revină în judeţul nostru.

Această lucrare prezintă potenţialul natural al judeţului Maramureş şi metodele prin care putem valorifica potenţialul natural al judeţului. Maramureşul a fost şi a rămas până astăzi unul dintre principalele locuri aparte din România. O călătorie în Maramureş este o încântare pentru turistul dornic de cunoaşterea valorilor morale şi spirituale ale locurilor. Maramureşul este prin excelenţă izvorul cel mai bine păstrat al tradiţiilor strămoşeşti. Este locul în care simplitatea se îmbină armonios cu omenia, conferindu-le acea nobleţe dătătoare de har. Natura se desfăşoară măiestoasă de jur împrejur, iar viaţa localnicilor , atât de liniştită,dar atât de bogată, nu va lăsa pe nimeni indiferent.

Colţ de ţară legendar, străveche vatră de civilizaţie şi cultură românească, Maramureşul este păstrătorul şi purtătorul unui inestimabil tezaur de artă populară, tradiţii, datini şi obiceiuri cu profunde semnificaţii umane, cum rar mai întâlnim în alte regiuni ale ţării. Este cunoscută şi recunoscută arta cioplitului în lemn, faima porţilor sau a bisericilor din lemn, a arhitecturii populare, depăşind demult limita oricăror graniţe. Judeţul Maramureş, cu cultura şi civilizaţia sa specifică, şi-a sculptat în lemn propria istorie. Maramureşul este un imens muzeu în aer liber, iar viaţa de zi cu zi a satului maramureşean este o adevarată întoarcere în timp. Zona Maramureşului are o atât de bogată ofertă turistică, încât singurul lucru care nu este disponibil în limitele acesteia e marea. În rest, regiunea acoperă totul, de la excursii pe munte şi sporturi extreme ,la turism cultural şi religios după preferinţele fiecăruia şi în funcţie de anotimp. Cine este iubitor al naturii, va iubi cu siguranţă peisajele montane şi văile, care vă lasă fără respiraţie. Mai mult de 30 de zone naturale protejate, pajişti line, pline de iarbă în timpul verii şi de zăpadă în timpul iernii, munţi acoperiţi de păduri veşnic înverzite, toate se oglindesc în ape limpezi, de cristal, întinse pe toată regiunea. Indiferent de anotimpul în care le veţi vizita, aceste locuri au magia lor şi farmecul lor special şi vă veţi găsi astfel în mijlocul naturii pure şi a împrejmuirilor de vis. Natura generoasă oferă posibilităţi extraordinare pentru pace şi recreare. Celor cărora le place să exploreze, un şir lung de excursii poate fi făcut atât pe văile apelor, cât şi prin munţi. Excursioniştii se vor bucura să afle că Maramureşul are o reţea complexă de marcaje forestiere şi de cărări marcate, care oferă privelişti minunate ale satelor şi ale peisajelor incredibile: lacuri mici, cascade, peşteri, rezervaţii naturale, faună rară.

CAP. I POTENŢIALUL TURISTIC NATURAL AL JUDEŢULUI MARAMUREŞ

1.1. Relieful

Maramureşul este un judeţ de munte şi de dealuri, deşi părţile joase ale depresiunilor coboară la 135 m pe Someş la Seini şi 204 m pe Tisa. Contrastele de altitudini sunt mari: Pietrosul Rodnei ,cel mai înalt punct din judeţ (2303 m) domină Depresiunea Maramureş cu peste 1600 m ,iar Vârful Igniş (1307 m) se ridică deasupra depresiunii Baia-Mare cu peste 1000 m

Judeţul Maramureş are un relief foarte variat, cea mai mare parte aparţinând Carpaţilor Orientali: Munţii Rodnei, Munţii Maramureşului şi lanţul vulcanic Igniş-Gutâi-Ţibleş şi Depresiunea Maramureşului.

Zona montană din Maramureş aparţine de Carpaţii Orientali care reprezintă 43% din teritoriu ,zona colinară (dealuri, podişuri şi piemonturi) circa 30%, iar zona joasă (depresiuni ,lunci şi terase) restul de 27% din suprafaţa judeţului.

Munţii Rodnei (vezi anexa 3) sunt cei mai masivi şi mai înalţi, nu numai din Maramureş, ci din toţi Carpaţii Orientali.Maramureşului îi aparţine numai versantul nordic, între pasurile Prislop (1416 m) şi Şetref (817 m) cu înălţimi ce depăşesc în unele locuri 2000 m: Pietrosul 2300 m, Rebra 2221 m, Buhăescu 2118 m, Puzdrele 2188 m, Negoiasca 2014 m, Galaţiu 2048 m. Aceşti munţi sunt formaţi în cea mai mare parte din şisturi cristaline. Caracteristica peisajului este dată de numeroase urme glaciare : creste, abrupturi, circuri, văi glaciare. O parte din circurile glaciare adăpostesc lacuri de mare atracţie turistică. Munţii Rodnei sunt acoperiţi cu păduri de răşinoase, în amestec cu fagul, iar deasupra limitei superioare a pădurii sunt păşuni alpine şi subalpine folosite 90 de zile pentru păşunatul oilor şi bovinelor.

Munţii Maramureşului (vezi anexa 4) se întind pe o lungime de aproape 100 km, de la confluenţa văii Vişeului cu Tisa până la Prislop unde se unesc cu Munţii Rodnei. Sunt formaţi din şisturi cristaline, roci sedimentare, iar în Toroiaga,Mihăilescu-Farcău există şi roci eruptive.Munţii Maramureşului sunt fragmentaţi de văi în mai multe masive dintre care cele mai importanre sunt:Pop Ivan (1937 m), Farcău-Mihăilescu (1957 m), Toroioaga (1930 m ), Cearcănul (1847 m).

Munţii vulcanici Igniş-Gutâi-Ţibleş ce se întind de la N-V spre S-E, până la Valea Salauţei, sunt alcătuiţi din roci eruptive şi sedimentare fiind intens erodaţi cu structura aparatului vulcanic ştearsă. Altitudinile cuprinse între 800 m şi 1839 m cresc de la V spre E (Vârful Igniş 1307 m,Vârful Gutâi 1442 m,Vârful Ţibleş 1839 m). Aceşti munţi se înscriu în relief prin forme conice (nekuri), podişuri de lave şi piroclastite. Manifestările vulcanice au determinat formarea minereurilor de sulfuri metalice şi auro-argintifere care sunt mare bogăţie a acestui lanţ muntos.

Depresiunea Maramureşului este închisă spre N-E, S şi S-V de Munţii Maramureşului, Munţii Rodnei şi respectiv de Munţii Igniş-Gutâi-Ţibleş. Este una dintre marile depresiuni intramontane, fiind o grupare de dealuri înalte, culoare, văi, bazinete depresionare şi piemonturi.Ea ocupă 13% din teritoriul judeţului având o origine complexă: tectonică, de baraj vulcanic şi eroziune diferenţială. Altitudinea ei este în jur de 300-800 m, cu fâneţe şi pomi fructiferi ,iar în locuri mai joase găsind culturi agricole. A doua zonă depresionară a judeţului Maramureş se extinde la S-V de munţii vulcanici şi cuprinde trei unităţi: Baia Mare, Copalnic şi Lăpuş.

Depresiunea Baia Mare reprezintă zona cea mai joasă având o altitudine medie de 200 m, desfăşurată pe văile principale: Someş, Lăpuş, Săsar. Unităţile marginale sunt formate din culmi deluroase cu altitudini în jur de 300 m. Spre sud şi vest Depresiunea Baia Mare este închisă de Dealurile Chioarului, Dealul Mare-Ţicău (Prisaca) şi Culmea Codrului cu altitudini cuprinse între 400-600 m.

Depresiunea Copalnicului, situată în estul depresiunii Baia Mare între Munţii Gutâi la nord şi masivul Preluca la sud are caracter colinar, culmi alungite nord-sud, cu înălţimi în jur de 400 m. Specificul economic este legat de zootehnie şi pomicultură.

Depresiunea Lăpuşului, este situată între munţii vulcanici Igniş-Gutâi-Ţibleş , la nord, masivul Preluca la vest şi Culmea Breaza la est. Relieful depresiunii este format dintr-o zonă piemontană cu altitudini în jur de 500 m şi lunci largi. Specificul economic este dominant agricol cu zootehnie şi agricultură. În partea sudică a judeţului se află o zona deluroasă situată între Valea Someşului şi Valea Lăpuşului, cu altitudini ce depăşesc 400 m formate din calcar, denumită “Ţara Chioarului”.

În partea de vest a judeţului se află cea mai joasă formă de relief din această zonă, câmpia Someşului brazdată de râul cu acelaşi nume.

1.2. Clima

Judeţul Maramureş are un climat temperat-continental moderat, care se diferenţiază în două zone climatice: zona climatului montan, cu topoclimat specific de depresiuni intramontane (Depresiunea Maramureş) şi zona climatului de dealuri, cu altitudini de 300 până la 800 m, cu un topoclimat de depresiuni submontane.

1. Codreanu Moldovan - Ghidul turistic al judeţului Maramureş, Ed.Algoritm Pres, Sibiu, 1997;

2. Costantinescu I. - Din Valea Bistriţei în Valea Vişeului, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1968;

3. Nădişan Ioan, Bandula O. - Ghid turistic al judeţului Maramureş, Ed. Sport-Turism,Bucureşti, 1980;

4. Posea Gr., Moldovan C., Posea P. - Judeţul Maramureş, Ed. Academiei, Bucureşti, 1980;

5. Pop I., Iştvan D. - Zona turistică Borşa - Vişeu, Harta turistică, Ed. Publiturism, Bucureşti, 1990 ;

6. Surn D. - Judeţul Maramureş, Harta turistică, Ed. Publiturism, Bucureşti, 1986.