Omul de Neanderthal

In Germania - satul Neanderthal langa Dusseldorf- in anul 1856 au fost descoperite intamplator, in timpul unor escavari, doua grote. In timpul escavatiei s-au descoperit cateva oase ciudate. Seful de santier le-a trimis invatatorului din sat - Johann Carl Fuhlrott. Fuhlrott a fost socat la vederea osemintelor. Treptat a realizat ca era vorba de o descoperire senzationala si ca tine in maini ramasitele unui humanoid din vremuri indepartate. Umanoidul a fost numit "neanderthal" dupa situl unde a fost gasit si si-a pastrat numele mult timp dupa ce s-a dovedit clar ca neanderthalienii au avut asezaminte in toata Europa.  Acum cercetatorii considera ca stramosii oamenilor din neandertal provin din insorita Africa, totusi: ce i-a adus in Europa friguroasa? Europa in perioada Erei Glaciare a fost acoperita de un scut de gheata ce ajungea pana in alpi. Cercetatorii americani cred ca panza de gheata ce acoperea Europa acapara toata umiditatea atmosferica. Drept rezultat, ploile au devenit extrem de rare in Africa iar seceta s-a instalat brusc. Turmele imense de animale din partea sudica a continentului au inceput sa migreze spre nord in cautare de apa. Popoarele ce traiau din vanat, le-au urmat. Printre acestia cel mai probabil se aflau si stramosii neandertalienilor.

Omul de Neanderthal a fost o specie sau subspecie a rasei umane (Homo neanderthalensis) ce a locuit in Europa si parti ale Asiei de Vest aprximativ de acum 230.000 pana acum 29.000 de ani. Aparitia speciei umane in varianta sa moderna are o datare nesigura; momentul aparitiei sale a fost plasat, in general, intre 240.000 si 100.000 ani, dar au fost propuse date mergand pana la 450.000 i.Hr. Oricum, acesta rezista pana catre 35.000-25.000 i.Hr.

Cateva sunt problemele majore care insotesc aparitia speciei moderne.In primul rand, problemele climatice; perioada aceasta este marcata de fluctuatii climatice destul de puternice, in primul rand de glaciatiunea Wurm (una din cele mai dure faze glaciare) - climatul glaciar pare sa fi influentat o serie de atribute biologice (in special masivitatea trunchiului, existenta unui torus supraorbital foarte marcat), dar si sansele de supravietuire ale speciei. In al doilea rand, raportul dintre H. s. fossilis si H. erectus. Daca filiatia dintre cele doua specii pare sa fie sigura, trebuie lamurita diversitatea tipurilor antropologice, atat la nivelul H. erectus, cat mai ales la nivelul H.s. fossilis. Aceasta cu atat mai mult cu cat specia care evolueaza din H. erectus nu este H. s. fossilis, ci un tip generic de H. sapiens. Varianta clasica de H. s. fossilis, anume cea europeana (neandrethalienii) reprezinta o adaptare speciala la un climat periglaciar. Altfel spus, din H. erectus evolueaza o specie noua, H. sapiens, care tinde sa se specializeze anatomic si in functie de conditiile climatice, un fenomen prezent si la nivelul populatiilor actuale.

Locul de aparitie a noului tip de umanitate pare sa fie tot Africa de Est, de unde noile grupe se extind spre Orientul Apropiat, Asia si Europa, iar mai apoi, candva intre 60.000 si 20.000 i.Hr., patrund intre cele doua Americi, simultan cu ocuparea Australiei. Pacificul va fi colonizat mult mai tarziu, in mileniile I si II ale erei noastre.

http://ro.wikipedia.org

http://www.labinfo.ro

http://www.calificativ.ro

http://www.geocities.com

http://www.descopera.ro

http://www.pbs.org