Munții Nemira

Munfii Nemira n-au fost pina acum prezentati intr-un ghid turistic si nici turismul n-a fost prea dezvoltat intre limitele lor. Cu exceptia celor ce poposeau la Slanic-Moldova si, eventual, la limita nordica a acestor munti, pe valea Uzului, putini au fost cei care le-au strabatut potecile si plaiurile. Nici o alta lucrare nu s-a ocupat in mod expres de ei.

Drumetii obisnuiti cu muntii mai cunoscuti si mai umblati din tara noastra, deci mai accesibili, cu greu isi pot imagina ce frumuseti sint tainuite de Muntii Nemira, modesti ca inaltime (doar trei virfuri depasesc altitudinea de 1600 m), ascunsi in Carpatii Orientali intre muntii Ciucului si ai Vrancei. Defileul si cascadele Uzului, lacul Poiana Uzului, rod al harniciei omenesti, cheile si cascadele Dofteanei, apa Barzautei, slobozita prin numeroase repezisuri si cascade, plaiurile si stincariile Nemirei, ca si alte frumuseti naturale si monumente ale naturii, printre care si lacul Balatau, unul dintre cele 12 lacuri de baraj natural din tara, cele trei zone cu izvoare minerale (pe valea Slanicului, la Poiana Sarata-Hirja pe valea Oituzului, la Salarie-Ciunget pe valea Dofteanei) sint numai citeva dintre acestea. Celebra statiune balneoclimaterica de importanta internationala, Slanic-Moldova, numita si Perla Moldovei, strecurata adinc in inima muntilor, exploatind modern si intensiv variata bogatie de ape minerale de pe valea Slanicului, reprezinta un loc de atractii turistice deosebite.

Muntii Nemira, cunoscuti in trecut si sub numele de Muntii Trotus-Oituz, la fel ca imprejurimile lor, au fost, de-a lungul istoriei patriei noastre, locul unde s-au petrecut numeroase si importante evenimente inca din perioada ocupatiei romane de la inceputul primului mileniu al erei noastre, apoi in timpul migratiei popoarelor, pe vremea cind Mihai Viteazul a infaptuit prima unire politica a celor trei tari romane, intitulindu-se ,,domn al Tarii Romanesti, al Transilvaniei si a toata Tara Moldovei", in anii primului razboi mondial. Urmele romanilor le gasim la Bretcu (o asezare civila si un castru), iar cele cicatrizate ale transeelor, amplasamentelor de tunuri si gropilor de bombe din primul razboi mondial se intilnesc la tot pasul, inclusiv pe culmea principala. Caile principale de acces in Muntii Nemira pornesc din statiunea balneoclimaterica Slanic-Moldova, de pe valea Uzului si din Pasul Oituz; bogata retea de drumuri forestiere faciliteaza si ea patrunderea in interiorul muntilor, oferind posibilitatea descoperirii unor nebanuite frumuseti turistice.

Localitatile de la poalele muntilor, avind case frumoase specifice zonei, uneori cu porti din lemn sculptat, cu gospodari primitori si obiceiuri pastrate din timpuri stravechi, cu monumente de arhitectura si muzee etnografice, te indeamna sa le cercetezi atent si sa cauti in ele adapostul necesar inainte de plecarea sau dupa intoarcerea din drumetie.

Tot la baza Muntilor Nemira turistii vor gasi si un hotel, un han si doua popasuri turistice cu nu-meroase casute. Se face simtita, in schimb, lipsa unei cabane turistice pe creasta. Locul ei n-a putut fi suplinit de casa de vinatoare de pe Muntele Sandru, exact la jumatatea culmii principale a Nemirei, care, in prezent, nu mai este utilizabila.

Potentialul turistic natural deosebit al Muntilor Nemira nu va putea fi multa vreme ignorat de catre factorii de decizie din turismul romanesc. De aceea, apreciem ca el va fi valorificat in curind, intensiv, in scopul dezvoltarii drumetiei montane, a turismului stationar si itinerant. Prin accasta carte autorul si editura intentioneaza sa atraga atentia asnpra acestui potential turistic deosebit si sa-i invite pe drumeti la excursii neuitate intr-o zona montana ale carei frumuseti sint prezentate, cum am spus, pentru prima oara, marelui public.

AUTORUL

ianuarie 1983

ASEZARE SI LIMITE

Muntii Nemira fac parte din grupa centrala a Carpatilor Orientali, delimitind extremitatea ei sudica, si se incadreaza in zona muntilor sedimentari estici. Culmea principala este orientata pe directia

nord-sud. Limitele acestor munti sint cuprinse intre 26?15' si 26?30' longitudine estica si 46?03' si 46?20' latitudine nordica, intinzindu-se pe o suprafata de 550 km2, in judetele Bacau si Covasna, treimea mijlocie a culmii principale fiind chiar linia de separare dintre ele.

Limita nordica este marcata de riul Uz si lacul de acumulare Poiana Uzului format pe acesta, care ii separa de Muntii Ciucului (Obcina Lapos). Limita estica o constituie Depresiunea Darmanesti, cuprinzind in interiorul sau si munceii cu aspect de plai care se desfasoara spre valea Trotusului, flancati de vaile Dofteana si Slanic, ce isi au obirsia sub culmea principala. Spre sud-est limita Muntilor Nemira este foarte clar marcata de riul Oituz si de localitatile de pe malurile sale, Hirja, Poiana Sarata si Oituz, care ii despart de Muntii Vrancei din grupa sudica (curburii) a Carpatilor Orientali. Limita sudica urmareste aliniamentul: Pasul Oituz (care ii separa de Muntii Bretcu) - extremitatea nordica a Depresiunii Tirgu Secuiesc (Bretcu), conturata de localitatile Bretcu, Lemnia si Lutoasa. Limita vestica este stabilita de aliniamentul format de localitatea Estelnic, piriul Apa Lina si Muntele Basca (cu inaltimea maxima 1372 m), spre vest intinzindu-se Muntii Repatului (marcati de virfurile Repat 1292 m si Bobisca 1456 m).

GEOLOGIA SI RELIEFUL

Muntii Nemira sint constituiti aproape in totalitate din roci caracteristice flisului paleogen (marginal). Se evidentiaza o fragmentare accentuata datorita eroziunii si tectonicii, care explica existenta unor vai largi, a pasurilor si a depresiunilor inconjuratoare. Culmea principala a muntilor, mai inalta cu 500-600 m fata de nivelul culmilor estice, este continua si, structural, corespunde unui sinclinal. Constitutia friabila a gresiilor a favorizat formarea ,,ciupercilor" prin eroziune eoliana, in special pe culmea principala in zona Nemira Mica-Sandru Mic-Sandru Mare. Catre limita vestica predomina rocile caracteristice flisului intern, iar la limita estica se afla bazinul neogen Darmanesti, din cadrul uneia dintre cele mai mari depresiuni tectonice din Carpatii Orientali.

Subsolul Muntilor Nemira in zonele valea Dofteana-valea Ciunget, Slanic-Moldova si Poiana Sarata, conturat de depozite tertiare vechi, este foarte bogat in substante minerale. Apele pluviale si cele provenite din topirea zapezilor se scurg in subteran, circulind prin straturile de gresie si sisturi disodilice pentru ca apoi sa apara la suprafata in disolutii bogate in diferite saruri minerale, imbogatite cu bioxid de carbon si devenind carbogazoase. In aceste zone sint inventariate peste 30 de izvoare minerale, cu o mineralizare foarte complexa, asemanatoare totusi intre ele ca geneza si compozitie chimica.

Spre Depresiunea Darmanesti, in zonele Darmanesti, Dofteana si Slanic-Moldova se gasesc importante zacaminte de petrol, gaze naturale si gaze de sonda. Perimetrul petrolifer este continuat in zona paleogenului carpatic de la limita estica a muntilor si dincolo de ea. Impunindu-se prin forma si dimensiune, culmea principala, in lungime de aproximativ 30 km (pe cumpana apelor 32 km), domina zonele vecine cu cele trei vfrfuri ale sale de peste 1600 m - Nemira Mare, Nemira Mica si Sandru Mare. De la limita nordica, valea Uzului, aflata in acest punct la altitudinca de